Afirmam și cu alte prilejuri despre moarte că este singurul lucru cert din această lume, și cu toate acestea tot nu te poți împăca cu ea, indiferent cum, când și la cine vine. În dimineața lui 21 septembrie 2017 ea a mai sărăcit lumea fotbalului nostru, trimițându-l, sperăm în niște locuri mult mai bune, pe cel care a fost Gabriel Simionov.
L-am cunoscut exact în ziua când împlineam 50 de ani, la 8 aprilie 2014. M-a primit în biroul lui aflat la subsolul Casei Presei Libere, unde lucra din 1996, la Remiza de Pompieri Coresi. Tocmai lansasem un serial în „Ilfov Sport” cu echipele reprezentative din județul aflat în jurul Bucureștiului, atunci lucrând la materialul cu IUPS Chitila, formația căreia Gabi îi fusese poate cel mai reprezentativ jucător. Prietenos, jovial, modest, educat, voluntar sunt câteva dintre caracteristicile pe care i le-am remarcat la prima vedere. Discuția cu el de-atunci a fost o adevărată plăcere. Ne-am adus aminte de fotbalul de odinioară, mi-a povestit o mulțime de întâmplări interesante, altele hazlii, dar și unele triste. Am aflat astfel cum era atmosfera și în fotbalul mic, adică în Diviziile C și D, că și acolo există miză, pasiune chiar patimă. Apoi chiar m-a ajutat să iau legătura cu diverși oameni din jurul respectivei grupări, pentru a face o documentare cât mai bogată. Repet, un om admirabil. Avea un băiat, mare, aflat pe picioarele lui, din prima căsătorie și o fetiță din cea de-a doua. Visa la ziua în care va ieși la pensie pentru ca apoi să se poată dedica de-a întregul marii sale pasiuni, pescuitul. Mergea adesea la diverse concursuri, în diverse zone piscicole din țară, fiind și arbitru calificat. Și își văzuse visul împlinit, căci de doi ani se pensionase și așa cum își propusese era mai mereu în preajma bălților, râurilor și altor locuri unde era și pește. Numai că, ceasul rău, tocmai în mijlocul pasiunii sale avea să-și găsească sfârșitul! Înțepat de o insectă, a intrat în șoc anafilactic, nemaiputând fi resuscitat.
Câteva cuvinte despre cariera sa
Chiar dacă a avut o carieră destul de scurtă la nivelul primului eşalon, a fost la un moment dat un jucător de perspectivă, fiind selecţionat în reprezentativa U23, iar la Politehnica Iaşi a alcătuit o linie de mijloc redutabilă alături de doi monştri sacri ai fotbalului de pe Copou, Mihai Romilă şi Vasile Simionaş.
Provenit din cartierul Bucureştii Noi, unde a locuit toată viața, şi-a făcut ucenicia fotbalistică la Rapid, acolo însă jucând numai la nivel de copii şi juniori. Intrarea sa în prim-planul fotbalului s-a datorat unei întâmplări fericite pentru el. Cei de la Politehnica Iași veniseră în București pentru a-l transfera pe Eduard Liviu Bartales, care juca la Rapid. Acesta însă a declinat oferta, dar le-a recomandat celor de la Politehnica pe fostul său prieten cu care copilărise în Bucureștii Noi, Gabriel Simionov, care era la Laromet. Ca să nu se întoarcă cu mâna goală, ieșenii l-au ascultat și l-au transferat pe Gabi. Și n-aveau să regrete. Chiar dacă a făcut un salt de două eşaloane, s-a integrat foarte bine, devenind repede titular, legendarul antrenor Ilie Oană văzând în el omul ideal de a sta în faţa fundaşilor spre a distruge din faşă acţiunile ofensive adverse. Această ascensiune însă i-a fost stopată brusc de o întâmplare absurdă; după un antrenament juca tenis cu piciorul la dublu alături de amintiţii Romilă, Simionaş şi extrema Costea. Tocmai atunci trecea pe-acolo antrenorul Leonida Antohi, care interzisese tenisul cu piciorul de teama accidentărilor. Văzându-i, acesta l-a apostrofat doar de el, pentru că ceilalţi erau vedetele echipei. Această atitudine l-a iritat pe tânărul mijlocaş de-atunci, care i-a răspuns nu tocmai potrivit, ceea ce avea să îl facă indezirabil pe mai departe pentru Politehnica Iaşi. Încet-încet, traseul carierei a început să o ia la vale, transferându-se la echipe de „B”, chiar de „C”. A mai avut o tentativă de prim-eşalon la Progresul-Vulcan, însă într-o perioadă în care pentru echipa din Cotroceni începuse un declin. Gândindu-se la viitor, Simionov a acceptat oferta celor de la IUPS Chitila care l-au ajutat să facă şcoala profesională. Aşa că la echipa ilfoveană şi-a petrecut cea mai mare parte a finalului de carieră, fiindu-i „om-orchestră”, jucător, căpitan, antrenor.
Dumnezeu să-l odihnească!
Carte de vizită
Gabriel SIMIONOV
Născut: 27.01.1955 (București)
Decedat: 21.09.2017
Post: mijlocaș defensiv
Debut în Divizia A: 17.08.1974, Politehnica Iași – Sp.Stud. 1-0
1973-74: Laromet București (Div.C)
1974-75: Politehnica Iași (Div.A) 23 1
1975-76: Politehnica Iași (Div.A) 23 0
1976-77: Politehnica Iași (Div.A) 2 0
1977-78: CFR Pașcani (Div.B)
1978-79: Constructorul Iași (Div.B)
1979-80: Constructorul Iași (Div.C)
1980-81: Constructorul Iași (Div.C)
1981-82: Progresul-Vulcan Buc. (Div.A) 26 3
1982-83: Progresul-Vulcan Buc. (Div.B)
1983-84: Progresul-Vulcan Buc. (Div.B)
1984-85: Unirea Slobozia (Div.C)
1985-86: Unirea Slobozia (Div.C)
1986-87: IUPS Chitila (Div.C)
1987-88: IUPS Chitila (Div.C)
1988-89: IUPS Chitila (Div.C)
1989-90: IUPS Chitila (Div.C)
1990-91: IUPS Chitila (Div.C)
1991-92: IEM-UTREC București (Div.C)
1992-93: Electromagnetica București (Div.D)
1993-94: Electromagnetica București (Div.D)
1994-95: AS Coresi București (Div.D)
1995-96: AS Coresi București (Div.D)
Total Div.A: 74 jocuri, 4 goluri
Statisticianul fotbalului 