Michael Bolton 100% plus încă ceva

Luni, 22 iulie 2019, pe scena Sălii Palatului din București, am avut plăcerea să-l văd și să-l ascult pe Michael Bolton. A fost un regal, o binecuvântare. Prietenul Andrei Partoș îi sfătuiește pe toți cei care merg la concerte, dacă îi țin curelele să aștearnă câteva litere, să încerce să descrie cele văzute și simțite. Andrei n-a îmbătrânit degeaba (la spirit și suflet a rămas în continuare tânăr), știe bine ce spune, așa că l-am ascultat și am încercat în cele ce urmează o mică evocare a concertului celui care în acte este Michael Bolotin, originar din New Haven, Connecticut. Citește în continuare „Michael Bolton 100% plus încă ceva”

Reclame

Zăroni era mai decent ca ăștia

În aceste zile când prezența „idioților la putere”, cum bine spun cei din grupul Sarmalele Reci în piesa lor „Prostia la putere”, devine tot mai pregnantă, a tot fost pomenit numele lui Romulus Zăroni. Citește în continuare „Zăroni era mai decent ca ăștia”

PLANUL MÂRȘAV AL ADEVĂRATULUI STAT PARALEL

Mă tot chinui să scriu acest text de ceva zile, căci cu cât trece timpul, cu atât îmi parvin tot mai multe informații. Acestea nu mi-au schimbat însă ideea de bază pe care mi-am făcut-o despre evenimentele din 10 august. Doar mă fac să constat gravitatea crescândă a celor întâmplate în preajma clădirii guvernului. Citește în continuare „PLANUL MÂRȘAV AL ADEVĂRATULUI STAT PARALEL”

După Eurovision 2018. DE JENĂ, TROFEUL S-A SPART

Am tot ezitat dacă să scriu ori nu rândurile de față. Însă prea tare m-a enervat epilogul, încât n-am rezistat să n-o fac.

Eurovision Song Contest în engleză, Concours Eurovision de la Chanson în franceză sau Concursul muzical Eurovision în româna noastră cea străbună. Nu de alta, dar voiam să fiu sigur că are în titulatură și cuvântul muzică sau vreun derivat al lui. Citește în continuare „După Eurovision 2018. DE JENĂ, TROFEUL S-A SPART”

Înfricoșătorul „7,2”

Se fac azi exact 40 de ani de la teribilul cutremur din 4 martie 1977. Destui dintre actualii mei prieteni sau colaboratori nici nu erau născuți la acea dată, aflând cam ce s-a întâmplat atunci din documentare și emisiuni TV, din arhive jurnalistice sau pur și simplu din povestiri. Personal, din fericire, în afara momentelor de spaimă trăite în acele secunde interminabile (55 la număr) cât ne-a zguduit pământul precum și vizualizarea ulterioară a unei panorame generale a stricăciunilor materiale produse, nu am avut parte de niciun fel de tragedie. M-a ferit Dumnezeu, neavând vreo rudă sau prieten atins și nici n-am fost izbit de vreo imagine de coșmar. Au fost însă oameni marcați pe viață de cele întâmplate și văzute în acele zile. Regretatul Stelian Ilie, fostul fotbalist și mai apoi angajat al FRF, lucra la pompieri pe-atunci, povestindu-mi că i-a albit părul doar în câteva zile după cele văzute printre dărâmături. Citește în continuare „Înfricoșătorul „7,2””