Înfricoșătorul „7,2”

Se fac azi exact 40 de ani de la teribilul cutremur din 4 martie 1977. Destui dintre actualii mei prieteni sau colaboratori nici nu erau născuți la acea dată, aflând cam ce s-a întâmplat atunci din documentare și emisiuni TV, din arhive jurnalistice sau pur și simplu din povestiri. Personal, din fericire, în afara momentelor de spaimă trăite în acele secunde interminabile (55 la număr) cât ne-a zguduit pământul precum și vizualizarea ulterioară a unei panorame generale a stricăciunilor materiale produse, nu am avut parte de niciun fel de tragedie. M-a ferit Dumnezeu, neavând vreo rudă sau prieten atins și nici n-am fost izbit de vreo imagine de coșmar. Au fost însă oameni marcați pe viață de cele întâmplate și văzute în acele zile. Regretatul Stelian Ilie, fostul fotbalist și mai apoi angajat al FRF, lucra la pompieri pe-atunci, povestindu-mi că i-a albit părul doar în câteva zile după cele văzute printre dărâmături. Continue reading “Înfricoșătorul „7,2””

Advertisements

Apropo de textul academicienilor

Zilele acestea, în mod surprinzător, Academia Română, de fapt 84 de membri ai săi, au lansat un apel, în care se pronunță în favoarea identității, suveranității și unității naționale. De ce în mod surprinzător? Pentru că Academia Română e foarte tăcută de ani de zile și poate s-ar fi simțit nevoia din când în când să fie auzită, mai ales că acolo ar trebui să fie înțelepții neamului. Continue reading “Apropo de textul academicienilor”

S-a împlinit o săptămână

S-a împlinit o săptămână de când au început protestele de stradă față de decizia guvernului PSD de a impune toxica ordonanță de urgență cu numărul 13. Ceea ce a revoltat cea mai mare parte a populației acestei țări, care de această dată și-a manifestat indignarea și revolta fără ocolișuri. De fapt este o revoltă împotriva clasei politice care de peste 27 de ani își bate joc sistematic de România și de cetățenii ei, distrugând economie, sisteme sociale, destine, vieți, în final țară, și care vrea să continue pe mai departe și mai fără scrupule ca până acum. Continue reading “S-a împlinit o săptămână”

Mai rămăsese Mannix

Astăzi, dacă ai timp și chef de a te uita la un film, întâmpini ceva dificultăți. Am uitat să precizez, dificultăți de alegere. Păi să aștepți derularea vreunuia dintre zecile programe pe care le ai la abonamentul de cablu ca să-ți alegi vreunul sau din sutele de programe dacă ai antenă satelit? Sau ca să nu fii stresat de reclamele imbecile, să alegi ceva din sutele de DVD-uri cu filme pe care le-ai tot strâns de-a lungul timpului și încă n-ai apucat să le vezi, de s-au cam prăfuit de când stau nemișcate pe rafturi? Poate ar fi mai bine să cauți puzderia de filme, din toate perioadele și de toate genurile, pe care le găsești pe internet? Și mai intervine ceva, pe care monitor să-l folosești, din camera ta, că-i mai uzual, sau pe-ăla din sufragerie că este mai mare, ori pe cel din bucătărie ca să poți să și servești masa? Așadar, nu-i chiar comod și ca să îți împaci toate opțiunile, va trebui să te organizezi în prealabil pentru a lua câte puțin din fiecare. Bineînțeles că în ziua următoare, asaltat de grijile și treburile cotidiene, planificarea atât de minuțios alcătuită se va pulveriza cât ai clipi în eter. Continue reading “Mai rămăsese Mannix”

Examen luat cu fotbalul

La această oră, studenții sunt în sesiune. Moment de tristețe și suspine, în care ești îndemnat să-ți pui o mulțime de întrebări existențiale. Cel puțin, eu așa trăiam sesiunile, care m-au stors. Bine că s-au dus! Erau perioadele în care deveneam invidios pe aproape toată lumea pe care o vedeam trecând prin fața ferestrei din dreptul biroului meu, cel care trebuia să fie locul meu de studiu. Îi invidiam că se puteau mișca liberi, toți părându-mi-se a nu avea vreo grijă sau infinit mai mici decât cele ale mele. Surprinzător însă, am putut trăi și o întâmplare veselă având happy-end. Continue reading “Examen luat cu fotbalul”