Înfricoșătorul „7,2”

Se fac azi exact 40 de ani de la teribilul cutremur din 4 martie 1977. Destui dintre actualii mei prieteni sau colaboratori nici nu erau născuți la acea dată, aflând cam ce s-a întâmplat atunci din documentare și emisiuni TV, din arhive jurnalistice sau pur și simplu din povestiri. Personal, din fericire, în afara momentelor de spaimă trăite în acele secunde interminabile (55 la număr) cât ne-a zguduit pământul precum și vizualizarea ulterioară a unei panorame generale a stricăciunilor materiale produse, nu am avut parte de niciun fel de tragedie. M-a ferit Dumnezeu, neavând vreo rudă sau prieten atins și nici n-am fost izbit de vreo imagine de coșmar. Au fost însă oameni marcați pe viață de cele întâmplate și văzute în acele zile. Regretatul Stelian Ilie, fostul fotbalist și mai apoi angajat al FRF, lucra la pompieri pe-atunci, povestindu-mi că i-a albit părul doar în câteva zile după cele văzute printre dărâmături. Continue reading “Înfricoșătorul „7,2””

Apropo de textul academicienilor

Zilele acestea, în mod surprinzător, Academia Română, de fapt 84 de membri ai săi, au lansat un apel, în care se pronunță în favoarea identității, suveranității și unității naționale. De ce în mod surprinzător? Pentru că Academia Română e foarte tăcută de ani de zile și poate s-ar fi simțit nevoia din când în când să fie auzită, mai ales că acolo ar trebui să fie înțelepții neamului. Continue reading “Apropo de textul academicienilor”

S-a împlinit o săptămână

S-a împlinit o săptămână de când au început protestele de stradă față de decizia guvernului PSD de a impune toxica ordonanță de urgență cu numărul 13. Ceea ce a revoltat cea mai mare parte a populației acestei țări, care de această dată și-a manifestat indignarea și revolta fără ocolișuri. De fapt este o revoltă împotriva clasei politice care de peste 27 de ani își bate joc sistematic de România și de cetățenii ei, distrugând economie, sisteme sociale, destine, vieți, în final țară, și care vrea să continue pe mai departe și mai fără scrupule ca până acum. Continue reading “S-a împlinit o săptămână”

Mai rămăsese Mannix

Astăzi, dacă ai timp și chef de a te uita la un film, întâmpini ceva dificultăți. Am uitat să precizez, dificultăți de alegere. Păi să aștepți derularea vreunuia dintre zecile programe pe care le ai la abonamentul de cablu ca să-ți alegi vreunul sau din sutele de programe dacă ai antenă satelit? Sau ca să nu fii stresat de reclamele imbecile, să alegi ceva din sutele de DVD-uri cu filme pe care le-ai tot strâns de-a lungul timpului și încă n-ai apucat să le vezi, de s-au cam prăfuit de când stau nemișcate pe rafturi? Poate ar fi mai bine să cauți puzderia de filme, din toate perioadele și de toate genurile, pe care le găsești pe internet? Și mai intervine ceva, pe care monitor să-l folosești, din camera ta, că-i mai uzual, sau pe-ăla din sufragerie că este mai mare, ori pe cel din bucătărie ca să poți să și servești masa? Așadar, nu-i chiar comod și ca să îți împaci toate opțiunile, va trebui să te organizezi în prealabil pentru a lua câte puțin din fiecare. Bineînțeles că în ziua următoare, asaltat de grijile și treburile cotidiene, planificarea atât de minuțios alcătuită se va pulveriza cât ai clipi în eter. Continue reading “Mai rămăsese Mannix”

Examen luat cu fotbalul

La această oră, studenții sunt în sesiune. Moment de tristețe și suspine, în care ești îndemnat să-ți pui o mulțime de întrebări existențiale. Cel puțin, eu așa trăiam sesiunile, care m-au stors. Bine că s-au dus! Erau perioadele în care deveneam invidios pe aproape toată lumea pe care o vedeam trecând prin fața ferestrei din dreptul biroului meu, cel care trebuia să fie locul meu de studiu. Îi invidiam că se puteau mișca liberi, toți părându-mi-se a nu avea vreo grijă sau infinit mai mici decât cele ale mele. Surprinzător însă, am putut trăi și o întâmplare veselă având happy-end. Continue reading “Examen luat cu fotbalul”

Sacrificiul de la care a pornit rezolvarea cazului Bodnariu

Drama suferită de familia Bodnariu s-a sfârșit. Copiii lor li s-au întors acasă, acolo unde le era locul. Slavă Domnului! Iată că se mai întâmplă să fie și diavolul doborât în zilele noastre. Pentru că acest Barnevernet asta este. Nu văd mari diferențe între el și o rețea de traficanți de carne vie. Din contră, este chiar mult mai perversă, pentru că se ascunde în spatele unei acțiuni pozitive, precum asigurarea protecției unor copii abuzați. Însă este o rețea în toată regula, în care sunt implicați destui oameni importanți, inclusiv din guvernul norvegian. Probabil că într-o zi se va ajunge să fie investigat și vom fi uluiți de ceea ce vom afla. Poate că primul pas în acest sens a fost făcut chiar cu prilejul acestei decizii. Pentru că victoria lui Marius și Ruth Bodnariu ar putea declanșa un domino. Să dea Dumnezeu! Revenind la faptul că această familie româno-norvegiană și-a recâștigat copiii, ar trebui să fie o pildă și pentru alte acțiuni asemănătoare în care prin unire, solidaritate, perseverență și mai ales credință în Dumnezeu mulți balauri ar putea fi răpuși. Continue reading “Sacrificiul de la care a pornit rezolvarea cazului Bodnariu”

Nu-mi vine să cred

Mie nu îmi vine să cred ce se întâmplă în această țară! Un zero ca acest Al. Florian de care nu auzisem niciodată până de curând (am înțeles că este progenitura unui odios ideolog stalinist) impune cine să ne fie și cine nu eroii neamului. Ce să îmbrăcăm, ce străzi să poarte sau nu anumite nume etc. Și ce este grav, este ascultat de guvernanții ăștia mizerabili în frunte cu președintele de paie Iohannis, pe care regret că l-am votat (nu că l-aș fi votat pe Ponta), care promulgă ca legi aberațiile antiromânești ale individului ăsta. Vă dați seama ce mizerabili și șantajabili sunt politicienii noștri dacă tot ce le dictează institutul Elie Wiesel iau ca notă de lege? Culmea, fostul președinte și mare politician al Israelului, Shimon Peres, a venit în România acum câțiva ani și ne-a lăudat pentru politica avută întotdeauna față de evrei. Bineînțeles acest nimeni l-a criticat pentru asta pe amintitul mare om politic israelian. Totodată, în Israel se discută în spațiu public despre Cioran, Eliade și Noica, mai mult Eliade este studiat la universitățile din Israel ca un mare exeget și expert în istoria religiilor, fiind citat în multe cărți de religie și istorie a religiilor a căror autori sunt profesori universitari din această țară. Iar noi nu le mai putem pronunța numele. Cum să-l interzici pe Petre Țuțea, unul dintre cei mai mari filozofi ai României? Când de fapt ar fi trebuit să se împânzească țara cu statui de-ale lui și să fie automat impus în cărțile școlare. Băi fraților, voi vă dați seama că acest Florian urăște și își bate joc de neamul nostru simțindu-se foarte confortabil? Un neam ca al nostru unde antisemitismul are și a avut cote aproape de zero, el le amplifică? Și noi tăcem ca proștii în loc să-l călcăm în picioare cu tot cu institutul lui? Băi fraților, până când îi mai lăsăm p-ăștia să se pipi pe noi?
Aștept pentru alegerile parlamentare un partid care printre altele pe ordinea de zi să-și propună punerea la respect a acestui tupeist cu tot cu institutul lui. Nu m-ar supăra dacă chiar ar fi interziși. Fiți convinși că relațiile româno-evreiești ar avea numai de câștigat.
Apropo, un institut care poartă numele unui individ, Elie Wiesel, asupra căruia planează suspiciunea de impostură… N-o zic eu, ci foști prizonieri evrei din lagărele naziste.