Am plăcerea de a-l avea ca prim invitat din acest an al rubricii „Remember” de pe blogul meu pe fostul fotbalist Lică Movilă.
O recunosc încă de la început că este vorba despre un prieten, de-aici și plăcerea de care am pomenit în prima frază, fiind totodată posibil să fiu un pic subiectiv. Și nu sunt dinamovist (nici stelist). Din contră. Iată însă că se adeverește încă o dată că acele bariere violente pe care și le ridică unii suporteri în funcție de echipele cu care simpatizează sunt o uriașă prostie. Omul este om indiferent de echipamentul pe care îl îmbracă în dreptunghiul verde sau de steagul pe care îl agită în tribune.
Eroul acestor rânduri este un om de spirit, deținătorul unui umor de foarte bună calitate, din acela care este în stare să binedispună și pe cei mai triști sau morocănoși oameni. Iar cine are o asemenea calitate, este clar că are și minte. Fost internațional A, câștigător de trofee, a fost unul dintre fotbaliștii buni ai României din anii 80.
Născut într-un cartier mărginaș al Brăilei, fiu de dogar, a avut șansa ca tatăl său să fi avut mult fler, trimițându-l să se școlarizeze la liceul cu program sportiv (de fapt de fotbal) din Bacău. „Fotbalul m-a făcut om. Altfel, azi eram probabil un cuțitar de cartier” – spune el cu caracteristicu-i umor. Ca mai toate elementele talentate de la acea unitate de învățământ, tânărul Movilă a făcut primii pași în fotbalul mare la echipa fanion a zonei, SC Bacău (a nu se confunda cu actuala echipă din Liga 2, vechiul Sport Club fiind de fapt viitorul FCM Bacău al lui Sechelariu, cea pe care astăzi un grup de inimoși din localitate încearcă să o readucă la viață). Tot la Bacău avea să-și găsească și tovarășa de viață, cu care are o lungă și frumoasă căsnicie, cei doi având împreună un băiat.
Ediția 1982/83 avea să-i fie trambulina carierei, căci după un tur excelent la echipa băcăuană, a atras atenția celor de la Dinamo care n-au întârziat să-l transfere pentru retur. Jucător polivalent, avea să joace pe toate posturile, mai puțin cel de portar. Deținător al unui șut extraordinar de puternic, i-a inspirat pe cei din galerie să compună versurile „Movilă, Movilă / Dă-le o torpilă!”, care în afara unei bune versificații, au redat chiar o realitate.
Zeița Fortuna însă nu i-a zâmbit în permanență, având câteva momente importante din carieră în care i-a întors spatele. 1) Mai întâi a fost acel meci din aprilie 1984, de la Liverpool, în prima manșă a semifinalelor Cupei Campionilor Europeni, când cu 20 de minute înainte de final a fost victima unui gest mișelesc al lui Graeme Souness, din cauza căruia a avut fracturat maxilarul, stând apoi destulă vreme cu sârme în gură și hrănindu-se cu paiul. Iar arbitrul partidei, elvețianul André Daina, nu l-a avertizat pe scoțian nici măcar cu o vorbă, cu toate că la finele meciului, după ce l-a văzut pe Lică în ce hal era, promisese că va scrie tot în raport. Acel arbitru nemernic însă avea să le-o facă și celor de la Liverpool peste doar un an, în celebra finală din cauza incidentelor de pe Heysel, când a acordat pentru Juventus penalty-ul gratuit prin care echipa italiană și-a adjudecat trofeul. 2) Momentul său de „explozie” a coincis cu dezvoltarea „Craiovei Maxima” ai cărei fotbaliști, cei mai mulți în mod îndreptățit, puseseră stăpânire pe echipa națională, astfel încât puțini jucători de la alte echipe mai aveau loc. 3) În primii ani de la venirea sa pe banca tehnică dinamovistă, Mircea Lucescu l-a agreat, folosindu-l adesea pe orice post pe care avea nevoie. Ulterior însă, dornic de a-și instala oamenii aduși de la Corvinul, l-a marginalizat ușor-ușor. Astfel, Movilă a fost împins să devină o monedă de schimb a clubului din Șoseaua Ștefan cel Mare pentru echipele agreate de acesta. 4) Cariera i-a fost stopată de o accidentare groaznică la picior, pe când era în Israel la Hapoel Beer-Sheba, din cauza căreia putea chiar să nu mai poată merge. Oricum sechele i-au rămas și acum, resimțind încă dureri în zonă. În acele momente dificile, singurul care i-a întins o mână a fost un general MAI, mare microbist, care l-a ajutat să-și găsească un angajament în cadrul Poliției. Nici acolo Lică nu a uitat de fotbal, organizând o echipă cu care a participat la turnee atât în țară, cât și peste hotare, mai ales în Italia unde a și câștigat trofee. S-a pensionat cu gradul de maior.
Cu toate că a absolvit școala de antrenori, nu a ajuns în prim-plan pentru că „n-am avut coloana atât de flexibilă încât să mă pot încovoia” – după cum explică el însuși, activând doar la echipe mai mici. Acum câțiva ani începuse un proiect interesant în comuna Răcari din Județul Dâmbovița, acolo unde s-a stabilit, deschizând o școală de fotbal care îi purta numele, fiind ajutat de oficialitățile locale din acea vreme. Era ceva deosebit pentru copiii din zonă, unde se ducea lipsă de așa ceva, iar o asemenea intreprindere cu numele unui mare fotbalist în spate crease emulație în rândul acestora. Însă ca în atâtea alte situații, schimbările politice ce au urmat nu au ținut cont de nimic, întrerupând finanțarea, astfel încât astăzi au mai rămas doar panourile cu numele școlii. Sper însă să fie vorba doar de ceva temporar, și că se va reveni cât de curând la acel proiect.
Carte de vizită
Lică Stavarache MOVILĂ
Născut: 21.10.1961 (Brăila,BR)
Post: jolly-joker
În Divizia A
Debut: 21.06.1981, FC Argeş – SC Bacău 5-2
1980-81: SC Bacău 1 0
1981-82: SC Bacău 6 0
1982-83: SC Bacău 12 3
1928-83: Dinamo Bucureşti 16 4
1983-84: Dinamo Bucureşti 19 1
1984-85: Dinamo Bucureşti 27 5
1985-86: Dinamo Bucureşti 31 4
1986-87: Dinamo Bucureşti 27 3
1987-88: Dinamo Bucureşti 18 1
1988-89: Flacăra Moreni 23 2
1989-90: „U” Cluj 19 1
Total: 199 jocuri, 23 goluri
A cucerit două titluri (1982-83, 1983-84)
În cupă
Debut: 02.12.1981, FCM Braşov – SC Bacău 1-0
1981-82: SC Bacău 1 0
1982-83: Dinamo Bucureşti 4 0
1983-84: Dinamo Bucureşti 2 1
1984-85: Dinamo Bucureşti 4 0
1985-86: Dinamo Bucureşti 5 2
1986-87: Dinamo Bucureşti 4 0
1987-88: Dinamo Bucureşti 4 1
1988-89: Flacăra Moreni 1 0
Total: 25 jocuri, 4 goluri
A cucerit două cupe (1983-84, 1985-86)
În străinătate
1991: Zimbru Chişinău (2 URSS) 23 2
1991-92: Hapoel Beer-Sheba (1 Israel) 6 1
În echipa naţională
Debut: 01.06.1983, Iugoslavia – România 1-0
Total: 14 jocuri, 1 gol
În naţionala olimpică
Debut: 26.04.1983 Râmnicu Vâlcea: România – Olanda 3-0 (2-0)
Total: 3 jocuri, 0 goluri
În naţionala U21
Debut: 31.08.1982, România – Danemarca 2-1
Total: 5 jocuri, 0 goluri
În cupele europene
Debut: 14.09.1983, Kuusysi Lahti – Dinamo 0-1
Total: 16 jocuri, 2 goluri
Statisticianul fotbalului 