A FOST VESTEA REA, UNA AȘTEPTATĂ

Sâmbătă, 10 iunie 2017, o imaginară zână a sportului ne-ar fi spus nouă românilor: „Azi, Simona Halep dispută finala de la Roland Garros, iar naționala de fotbal își joacă la Varșovia printre ultimele șanse de calificare la Mondialul rusesc. Fiind zână, am puteri magice, așa că referitor la cele două vă pot da deja vouă românilor, două vești: una bună și una proastă. Pe care vreți să o auziți?” La care, noi, românii, care suntem sătui de atâtea știri proaste de care tot avem parte aproape zilnic, ne-am fi repezit în cor să-i răspundem: „Zi-ne-o pe-aia bună”.  Și zâna s-ar fi ținut de cuvânt și ne-ar fi anunțat: „Simona Halep va câștiga un set”… Continue reading “A FOST VESTEA REA, UNA AȘTEPTATĂ”

Advertisements

CA MIEII LA TĂIERE

Dacă înaintea meciului de pe Arena Națională contra polonezilor exista printre microbiștii români un anume optimist bazat mai mult pe faptul că „balonul e rotund” decât pe valoarea echipei conduse de Daum, acum situația se prezintă cu totul altfel, căci numai cei bolnavi de optimism se mai așteaptă să ne întoarcem de la Varșovia neînfrânți. De această dată însă suntem liniștiți într-o privință, că nu îi va mai arunca nimeni petarde în față lui Lewandowski ca să-l supere și să ne dea imediat goluri… Lăsând gluma deoparte, am putut constata pe viu diferența de valoare dintre cele două reprezentative și doar o minune îi va împiedica pe oamenii lui Nawałka să ne răpună și în fața propriilor lor suporteri. Ambele am susținut în acest an câteun meci, și acela oficial. Polonia a învins în Muntenegru, asigurându-și practic calificarea și totodată făcându-ne un serviciu în economia luptei pentru locul secund al grupei. Noi am remizat acasă norocos cu Danemarca, nearătând nimic nou față de 2016. Încă un motiv pentru care așteptările ne sunt foarte mici. Continue reading “CA MIEII LA TĂIERE”

I-AM ATACAT CU PETARDELE

Când pierde naționala și încă în asemenea hal, ți-aduci aminte de toate nenorocirile, de politicieni, de justiție, de corupție, de lipsuri, da, de toate lipsurile și neajunsurile care nu sunt puține. Și îți vine să faci precum un personaj dezechilibrat din filmul „Raport despre starea națiunii” al lui Ioan Cărmăzan, care striga nervos ceva de genul, „suntem un popor de c…t, într-o țară de c…t, cu niște conducători de c…t, într-o atmosferă de c…t” și continua tot așa până trecea în revistă tot ce-i dicta propria imaginație. Jalnic de tot arată această națională care regresează sub ochii noștri de la an la an, direct proporțional cu tot fotbalul nostru, cu tot sportul nostru, cu toată societatea noastră. Și ca și când nu ajungea că ne facem de râs prin jocul prestat, a trebuit să o facem și din tribune, de unde niște descreierați au lansat non-stop petarde, singurele care au pus în pericol poarta poloneză. Așadar se poate spune că i-am atacat numai cu… petarde. Continue reading “I-AM ATACAT CU PETARDELE”

POLONEZII NU NE-AU SPERIAT VREODATĂ

FRF logoPoloniaReprezentativa Poloniei, ca și cea a noastră, a avut de-a lungul vremii perioade și perioade. Când bune, când rele. Diferența este că ea a știut să-și materializeze mult mai bine perioadele bune, obținând ceva concret atunci când a avut generații de excepție, față de ceea ce am realizat noi în asemenea situații. Astfel, polonezii au în vitrina de trofee două bronzuri mondiale, un aur și două arginturi olimpice, spre deosebire de noi care tot îi dăm cu „generația de aur” și cu turneul final al CM din 1994, unde în afara unor rezultate de anvergură, n-am luat nimic. De asemenea, ei au două baloane de bronz, obținute prin Kazmierz Deyna, în 1974, și Zbigniew Boniek, în 1982, noi un biet loc 5 al lui Hagi în ierarhia acestui trofeu din 1994. Ca să nu mai pomenesc de câți jucători polonezi au evoluat de-a lungul timpului în campionatele tari și câți români. Cu toate acestea, în disputele directe n-au prea mișcat în fața noastră, după cum se va putea vedea mai jos, unde prezint bilanțul general. Mi-amintesc de un meci, e drept, amical, din 1978, în Ghencea, când Polonia era mult mai bine situată decât noi, fiind prezentă la ultimele turnee finale de CM, cu bronzul din 1974, noi lipsind de fiecare dată, iar în lot avea jucători de asemenea net superior cotați decât ai noștri. Printre aceștia se afla și celebrul atacant Grzegorz Lato, golgeterul Mondialului din 1974. Echipa noastră a câștigat cu un 1-0 mult mai ușor decât o arată această diferență minimă, golul fiind marcat de Iordănescu în minutul 10 și având destule alte ocazii. Cât despre Lato, acesta a fost inexistent, fiind total anihilat de Petre Mehedințu, un fundaș al Politehnicii Timișoara, care era când și când convocat la echipa națională, acela fiind abia al 6-lea său meci ca tricolor. Și acum, situația valorică de pe hârtie se cam aseamănă cu ceea ce a fost atunci, polonezii fiindu-ne superiori. Dar acea amintire, ca și bilanțul direct mă fac să privesc cu optimism întâlnirea de vineri seara.

Continue reading “POLONEZII NU NE-AU SPERIAT VREODATĂ”