CEL CARE A FOST MARELE ION VOINESCU

Stelist sau ne-stelist, pe Ion Voinescu nu aveai cum să nu-l apreciezi pentru tot ceea ce făcuse în carieră, pentru felul lui de a fi. Rar mi-a fost dat să văd un om atât de corect și de punctual. Probabil că era românul la care era cea mai valabilă acea zicere nemțească „Ein Mann, ein Wort”, adică un om, o vorbă. Cu toate că gloria ca fotbalist a cunoscut-o în anii comuniști, nu s-a dezis niciodată de perioada primilor săi pași în fotbal pe care i-a făcut în curtea lui Ionel Mociorniță, unul dintre marii capitaliști ai României, înainte ca această biată țară să fie înghițită de „ciuma roșie”. Fără acea perioadă poate nu ar fi devenit portarul-minune de mai târziu. Am cunoscut-o și pe soția sa, doamna Elena Voinescu, fost cadru didactic, o doamnă agreabilă și respectabilă, lângă care a stat alături aproape 63 de ani. Am avut în mai multe ocazii plăcerea de a-l întâlni și discuta cu el. Am regretat că nu mai trăiau nici tata, nici tata-mare ca să le împărtășesc aceste experiențe, căci ei, pe când eram un puști, vorbeau despre Voinescu aproape ca despre un Superman.

Este adevărat, după dispariția sa din 9 martie s-au ținut momente de reculegere la meciurile ultimei etape, s-a pomenit mai des decât în alte cazuri despre dispariția sa, s-au scris rânduri despre el, unele mai din suflet, altele doar niște neinspirate dări de seamă. A fost însă prea puțin și totul prea mat. Alte țări știu să-și aprecieze dar și să-și plângă marile valori. La noi, despre moartea celei care a fost Israela Vodovoz s-a scris și s-a analizat mult mai mult… Deh, așa-i trebuie lui nea „Țop” dacă n-a vrut să devină și el personaj de tabloid… Sau probabil că dacă ar fi părăsit această lume mai în tinerețe, dispariția sa ar fi atras mult mai mult atenția. Dar mult mai bine așa, că a putut trăi mult și a putut duce o viață tihnită alături de persoanele dragi din universul lui și oameni care în marea lor majoritate l-au apreciat.

Încerc o mică reparație, prin scoaterea la lumină a unui material pe care l-am realizat împreună cu un prieten în urmă cu aproape nouă ani, dedicat marelui portar. Dumnezeu să-l odihnească!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s