ȘI PINBALL-UL E UN SPORT CARE NAȘTE PASIUNI

Pinball-ul ni-l amintim din copilărie, în vacanțe mai ales, când ne băteam la cap părinții să ne „scape” niște monede ca să „dăm” cât mai multe bile în sălile de jocuri electromecanice. Acesta însă poate trezi adevărate pasiuni, ajungând astfel un sport la nivel competițional ridicat, cu tot ce impune asemenea termen. Ovidiu Cacina este sufletistul pinball-ului de la noi care a adus și România în circuitul mondial al acestuia.

Ovidiu, înainte de a întreba despre pinball, mi se pare interesantă o altă ocupație de-a ta, cea de restaurator.

Am început-o de vreo 10 ani, pornind de la un Flipper găsit în pădure. Fusese aruncat de vreo doi ani, era murdar, plin de animăluțe înăuntru. L-am adus acasă și m-a impresionat că după ce l-am băgat în priză, a pornit! Evident, avea defecțiuni, dar funcționa, demonstrând cât de fiabile și bine construite sunt. L-am studiat în amănunțime, reușind să-l fac ca nou, de merge și acum, păstrându-l în colecție. Un aparat italian Clown Zaccaria. De-atunci, încet-încet, am căpătat experiență, căci nu există vreun manual explicativ, reparând altele, dar și jukebox-uri etc.

Ce este pinball-ul?

Are ca strămoș biliardul, inițial trimițându-se acea bilă cu un tac și în funcție de forța pe care o imprimai, aceasta fie se oprea în niște cuie, fie în diverse găuri care aveau punctaje. Primul asemenea joc, prin 1700, s-a numit Bagatelle. În SUA a fost considerat joc de noroc, căci făcea bani, ajungând la un moment dat chiar în custodia mafiei. Din acest motiv a devenit prohibit până în 1976. Atunci, Roger Sharpe s-a dus la Congresul American cu un flipper și a demonstrat că nu este un joc de noroc. În 1947 apăruse Humpty Dumpty, când jocului i-au fost adăugate acele palete care se mai numesc flippere. Erau un pic altfel față de cum sunt acum. Până în 1977-78 aparatele erau numai electromecanice, apoi introducându-se și electronică.

Îmi poți spune în mare despre regulile sale.

Există reguli specifice fiecărui aparat. Practic, dai drumul la bilă și încerci să o ții cât mai mult în joc ca să realizezi un punctaj cât mai mare. Standard ai dreptul la trei bile. Pentru jocurile mai vechi, unde paletele erau mai scurte și mai depărtate, standardul este de 5 bile. Singura regulă generală este că nu ai voie să miști aparatul, fiind și setat pentru a se bloca.

De unde ai această pasiune?

De copil am fost fascinat de jocuri mecanice. La mare mă duceam mai ales pentru ele. Fiind mic, singurele la care ajungeam erau flipperele. Pentru o lungă perioadă am pierdut legătura. Însă ajungând să organizez petreceri pentru copii, m-am gândit să le ofer acestora ceva atractiv. Dintr-odată mi s-a deschis o fereastră către flippere și așa, prin 2010, mi-am cumpărat primul, un Batman de la Data East. Am și o întâmplare interesantă. Unul dintre flipperele la care mă jucam în copilărie, la sala Prichindel din Neptun, se numea Time Zone, care efectiv mă captiva. Peste ani, un bun prieten care-mi știa pasiunea, mi-a spus că a găsit la unchiul lui din Eforie, într-o magazie, un flipper de care voia să scape. M-am dus să-l iau și nu mică mi-a fost mirarea să văd că era tocmai acel Time Zone, aflând că unchiul îl achiziționase chiar de la Neptun. Sunt fericit să-l am acum acasă. La ora actuală dețin vreo 35.

Poate fi considerat pinball-ul un sport?

Sigur. Un concurs durează ore, chiar zile, în care stai în picioare, te apleci, te miști permanent, te concentrezi, devenind la un moment dat epuizat, fizic și mental.

Ce-ți trebuie ca să fii un bun jucător?

În primul rând trebuie să joci. Oricine poate să fie un bun jucător. Este ca mersul pe bicicletă care îți intră în reflex. De la jucătorul bun în sus începi să faci diferența care este doar bun și care este talentat. Cel din urmă influențează bila într-un mod incredibil. Ai impresia că este pierdută, dar miraculos o salvează. Trebuie să și cunoști caracteristicile multor aparatele. Este însă și un sport al marilor orgolii. Italianul Daniele Acciari (în foto alături de Ovidiu), campionul mondial cu care sunt prieten, este de un mare bun simț și modest, însă există alții care ar vrea să câștige cu orice preț și în acest sens nu se dau în lături de la nimic.

Cât costă un aparat? Ce greutate are? Ce e cu temele de film de pe ele?

Fără a vorbi de cele electromecanice, cărora le-a cam apus vremea, prețurile variază între 700 și 13.000 euro. Greutatea unuia este în jur de 100-120 kg. Tema este foarte importantă, chiar determinantă. Este legată de filme, de seriale TV. Firma producătoare cu cât are putere financiară mai mare, cu atât își permite să plătească pentru o temă foarte bună. E greu să produci un aparat care să devină un hit fără a-i pune o temă de anvergură. De exemplu, Heighway Pinball a scos primul Flipper cu Displayer LCD. A ales însă o temă cu motociclete. Nu e rău și se poate juca, numai că respectiva temă nu spunea nimic și de aceea nu s-a vândut bine. Acum a scos cu Alien și pare a avea succes.

Cum se desfășoară concursurile la nivel internațional?

Băieții lui Roger Sharpe s-au gândit să contorizeze rezultatele jucătorilor, alcătuind un sistem de punctaj numit WPPR Ranking. Se acordă puncte jucătorilor de la fiecare turneu la care participă. Diferă de la turneu la turneu, în funcție de coeficientul valoric al fiecăruia, fiind inspirat din tenis. Au încercat să determine concurenții să joace, să meargă la concursuri. Mie mi-e greu să mă deplasez, dacă ajung la 3-4 concursuri într-un an sunt fericit. Nu este vorba doar de timp, ci și de costuri, drum, cazare. La polul opus, jucătorii italieni sunt sponsorizați de Techno Play, importatorul de flippere de la ei, foarte implicat financiar, așa că li se oferă toate condițiile. În acest an, IFPA European Championship Series cuprinde 14 turnee, în ordine, Elveția, Italia, Olanda, Germania, Franța, Spania, Danemarca, Liechtenstein, Polonia, Austria, Suedia, Belgia, Ungaria și ultimul în România.

Se joacă la mai multe aparate simultan?

Concursul este jucat pe aparate diferite. Să zicem, dacă sunt 100 de participanți, se împart în 10 grupe, fiecăreia asigurându-i-se câte 5 aparate. Joacă fiecare cu fiecare, două din trei sau trei din cinci, în funcție de decizia organizatorului. Primii cinci se califică pe mai departe. Se împart iar și tot așa, până ajung în faza finală primii 8, unde se face o piramidală.

Dă-mi niște nume de mari jucători în afara amintitului Acciari?

Ne aflăm în faza de pionierat din punctul de vedere al monitorizării rezultatelor, așa că încă nu există, ca în alte sporturi, gloriile de altă dată. La ora actuală, primii trei în clasament sunt americani, Zach Sharpe, Cayle George și Raymond Davidson. E un caz interesant cu canadianul Robert Gagno, care este autist. Nu în stare gravă, ci doar defazat puțin. Se focusează doar pe anumite lovituri, pe care le execută non-stop, de ordinul sutelor de ori, fără greșeală!

În ce țări este mai dezvoltat?

Italia, Belgia, Olanda, Ungaria, Polonia, Franța, Germania, Spania, țările nordice, iar din restul lumii, SUA, Canada care sunt aparte, apoi Brazilia, Argentina, Australia, oarecum Japonia.

Ceva deosebit…

De pildă, în Ungaria, un jucător și mare pasionat, Balázs Pálfi, a transformat un demisol din centrul Budapestei într-un muzeu (în foto, câteva dintre exponate). E ceva de vis. Poți vedea de la primele, până la cele mai moderne aparate de Pinball. În total sunt osutășaptezecișiceva. Apoi tot felul de allcade-uri. E prezent pe toate ghidurile turistice. Îl recomand cu căldură oricărui pasionat de tehnică. Am auzit că și cehii vor să facă unul. Cine iubește flipperele, iubește jukebox-urile, allcade-urile, aparatele vechi cu manete în general lucrurile vintage. La Katowice, în Polonia, un fost operator ambulant de jocuri a deschis un hotel al flipperului, fiecare cameră având pe pereți anumită temă de joc, unele au și aparate înăuntru, pe holuri sunt numai planșe de flipper cu suprafețe de joc, bucăți de flippere etc. Ceva inedit.

Se pot câștiga bani din acest sport?

Da, dar numai din sponsorizări. Sunt situații, nu multe, în care organizatorii oferă premii în bani din sumele strânse la înscrieri. Se poate face așa ceva doar acolo unde înscrierile au sume mari și participanții sunt numeroși.

În România de când a pătruns?

De când eram eu mic, anii 70. Din punctul de vedere al organizării însă de vreo șapte ani. A avut un bum la începutul anilor 90, când au fost aduse aparate și instalate mai peste tot. De prin 1995 a început un recul.

Există vreo federație internațională?

Da, IFPA, care se află în SUA. Are un forum al directorilor pe țări unde se iau principalele decizii, acestea fiind diferențiate în funcție de continente. Eu sunt directorul pe România. La fel are fiecare țară implicată. Eu am fost singurul din țară care a vrut să facă treaba asta. Am fost mereu deschis, însă n-a mai apărut nimeni, chiar dacă am fost interpelat de multe ori din diverse colțuri. Însă se limitează în a mă întreba cum să joace sau de unde să facă rost de aparate. De multe ori am recondiționat unele și le-am vândut mai departe la prețuri mici numai ca să măresc masa jucătorilor de pe plan intern.

Spune-mi ceva despre turneul internațional de la București.

Vom organiza Romanian Pinball Open pentru a patra oară consecutiv. De la un an la altul, numărul participanților e în creștere. Este ultimul programat din calendarul IFPA, pentru decembrie. Am ales așa mai întâi pentru a nu ne suprapune cu vreun altul și apoi pentru că fiind cel din urmă, destui jucători buni vor să-și mai rotunjească punctele din WPPR Ranking, așa încât avem o participare valoroasă. Eu le-am organizat pe toate. Continuitatea îi crește prestigiul și valoarea. Nu e deloc ușor. Nu putem cere o taxă de înscriere mare. Eu cu un prieten, Gabi, aducem aparatele, de multe ori chiar noi le cărăm, căci n-avem mereu bani pentru a angaja niște oameni. Mai le repar dacă se strică în timpul turneului. Însă am satisfacția că mi-am făcut treaba bine, căci am avut ecouri dintre cele mai bune, mulți dintre oaspeți fiind efectiv încântați de turneu dar și de București. Ultima oară a venit și Martin Ayub, cel mai mare comentator de pinball din lume și totodată un bun jucător, care a avut numai cuvinte de laudă la tot. Așadar cine vrea să participe, trebuie doar să mă anunțe înainte și să plătească acea taxă de înscriere. Am avut sponsori doar prieteni de-ai mei. Unul are o firmă de electronice, A-Box, și mi-a dat niște tablete pentru premii, apoi cei care ne fac trofeele, graficieni etc. Prin intermediul acestei pasiuni am întâlnit niște oameni formidabili, și pe plan intern, și internațional, cu care am aceeași chimie, simțindu-mă alături de ei de parcă ne-am cunoaște de o viață.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s