Când Năstase a învins și jucătorii, și căpitanul nejucător

Continuă să iasă fum după focul declanșat de Ilie Năstase weekend-ul trecut. Dacă într-adevăr jignirile aduse delegației britanice au fost reprobabile, faptul că tot se continuă în a fi acuzat de rasism, de la acea „ciocolată cu lapte”, este pe cât de neadevărat, pe atât de respingător. Se poate vedea cu ochiul liber că în toată lumea a apărut vânătoarea de rasism, iar dacă nu sunt victime, acestea sunt inventate. Am dat într-un text anterior exemplele cu Diana Ross și Artur Ashe, așa că nu vreau să mă mai amărăsc cu aceste anomalii ale „sensibiloșilor” din Vest. Recentele întâmplări însă mi-au adus aminte de un meci din Cupa Davis, România – URSS, disputat în vara anului 1973, în care Ilie a pus la punct în stilu-i caracteristic meciul dar și un căpitan nejucător.

În 1973, România era vicecampioana „en titre” a Cupei Davis. Asta deoarece în vara lui 1972, ne aflasem, așa cum a spus Toma Caragiu într-un scheci celebru, la o mustață de Salatiera de Argint, după un meci dramatic împotriva SUA, pe care l-am pierdut cu 2-3. Astăzi este aproape imposibil să ne mai închipuim tenisul românesc masculin într-o asemenea poziție. Atunci, însă, puteam visa foarte departe, până acolo încât și numele țării noastre să fie înscris pe lista câștigătoarelor râvnitului trofeu, pentru că mai ajunsesem în ultimul act, nu cu mult timp în urmă, în 1969 și în 1971. Devenise un obicei în a ne aștepta să ne revină toate meciurile jucate de numărul nostru 1 care, totodată, era și unul dintre liderii mondiali ai acestui sport, Ilie Năstase, adică cele două de simplu plus dublul. Dacă cumva dădea dublul rateuri, căci acolo nu mai depindea numai de el, aveam un colac de salvare numit Ion Țiriac, de la care aveam întemeiate așteptări să-și adjudece meciul „secunzilor”. Acesta, însă, ajunsese la 34 de ani, iar amintita finală cu SUA îl epuizase, atât fizic, cât și psihic, încât și-a s-a retras. O decizie care, logic, a indus un val de îngrijorare în rândul iubitorilor tenisului de la noi, pentru că nu dispuneam la acea oră de vreun alt tenismen care să se ridice la valoarea mustăciosului. Iar prin aceasta nu erau afectate numai cele două meciuri de simplu dincolo de Ilie Năstase, ci chiar dublul. Împreună cu căpitanul nejucător, Cristea Caralulis, Năstase a luat decizia ca omul numărul doi să fie Toma Ovici, care însă nu participa și la dublu, acolo alături de Ilie fiind desemnat Ionel Santeiu, cu care mai fusese în echipă cu ani în urmă, pentru Cupa Galea (competiție dedicată tinerilor tenismeni). Lucrurile n-au mers chiar rău, echipa noastră ajungând să joace în finala Zonei B europene contra URSS, finala Zonei A disputându-și-o Cehoslovacia și Italia, iar învingătoarele celor două întâlniri urmând a se califica în semifinalele competiției, unde le așteptau marile favorite, SUA și Australia.

Întâlnirea cu sovieticii a fost programată la București, între 3 și 5 august, pe principala arenă a tenisului din România, Progresul, cea pe care de ceva ani BNR ne-a confiscat-o!!! Eram favoriți, nu numai datorită faptului că fusesem finaliștii ultimelor două ediții, dar jucam acasă și totodată le-o mai trăsesem tovarășilor sovietici în ambele precedente întâlniri (4-1 și 3-2). Un alt atu, Ilie Năstase tocmai câștigase turneul de la Istanbul și era lider autoritar în Premiul FILT (premergătorul actualului ATP), cu 282 puncte, urmat la mare distanță de cehoslovacul Jan Kodeš cu 160, olandezul Tom Okker cu 131 și viitorul adversar, sovieticul Aleksandr Metreveli cu 126. El a venit la București foarte montat pentru acest meci, pentru că după o escală la Sofia, la orele 15.30 a aterizat la Otopeni, iar la 16.45 era deja la antrenamentul de la Arena Progresul!

Oamenii de bază ai sovieticilor erau doi georgieni, amintitul Aleksandr Metreveli și Teimuraz Kakulia (care ne-a părăsit în august, anul trecut), iar la dublu alături de primul se afla veteranul echipei, Serghei Lihacev, un azer cu origini ucrainene (care și el ne-a părăsit tot anul trecut, dar în octombrie). Metreveli tocmai disputase finala de la Wimbledon, pierdută în fața lui Jan Kodeš, însă poate în cea mai slabă ediție a prestigiosului turneu, pentru că fusese boicotată de mai toți marii jucători, aceștia arătându-și astfel solidaritatea față de iugoslavul Nikola Pilić care pentru refuzul de a juca într-o partidă de Cupă Davis nu i s-a permis să ia parte la competiția londoneză. Metreveli însă era periculos, nu pentru Năstase, ci pentru economia scorului.

Căldură mare în toate cele trei zile ale confruntării. O confruntare care a reprezentat pe-atunci un eveniment național. Meciurile de Cupă Davis, ca și cele ale naționalei masculine de handbal, ajunseseră la acea vreme la fel de populare precum cele ale naționalei de fotbal. Mii de oameni au umplut până la refuz Arena Progresul, alte milioane așezându-se din timp în fața propriilor televizoare. De altfel, dacă treceai pe străzi la orele respective, și nu era vreo mașină care să polueze fonic, se putea auzi numai ecoul vocii lui Cristian Țopescu însoțită de zgomotul racordajelor rachetelor la lovirea mingilor, dinspre micile ecrane din casele oamenilor. Multă lume era în concediu, așa că exista o și mai mare disponibilitate de a respira gesturile unei asemenea confruntări, mai ales că pentru român plăcerea de a vedea zdrobit CCCP-ul era unică.

În prima zi, conform tradiției, au avut loc cele două jocuri de simplu în care favoriții au întâlnit secondanții. Mai întâi, Alek Metreveli l-a învins mai greu decât o arată scorul pe Ovici, 7-5, 7-5, 6-2, jucătorul nostru autodepășindu-se pentru a face față numărului 4 mondial de la acea oră. Al doilea meci a fost practic un monolog Ilie Năstase, care pur și simplu l-a ridiculizat pe Teimuraz Kakulia. Se putea citi din execuțiile sale că avea o plăcere deosebită în a altoi pe această cale sportivă marele popor „frate” de la răsărit. Din lung de linie și „tăiate” la fileu nu l-a scos pe bietul Kakulia. Iar la un moment dat, ca o umilință deplină, i-a înălțat special o minge, moment în care s-a ghemuit sub fileu, iar Kakulia din apropiere a trimis smash-ul… în afara terenului. Tribunele au explodat în hohote de râs, de ziceai că ești la un teatru de comedie, în timp ce Kakulia și-a pus mâinile în șold, privindu-l ucigător pe Ilie, făcând spume cum se spune într-un limbaj mai vulgar, căci dacă ar fi putut ar fi sărit peste fileu să-l strângă de gât. Ilie zâmbea șăgalnic, întrebându-și parcă victima, „mai vrei?” Scorul scutește de orice comentariu, 6-0, 6-3, 6-0. La general era 1-1 și urma sâmbătă meciul de dublu, care putea deveni crucial. Emoțiile noastre erau legate de lipsa de experiență a lui Santeiu. Iar sovieticii au intuit acest punct slab, jucându-l cât au putut numai pe el, ceea ce s-a reliefat clar în primul set, pe care l-am pierdut la zero! Încurajat de Năstase, care a și făcut un efort aproape dublu, încercând să-și suplinească de multe ori partenerul, Santeiu a căpătat curaj și eficiență, așa încât am izbutit să echilibrăm partida, urmând 6-3, 4-6 și 7-5, ajungându-se la 2-2 la seturi. Aici trebuie să introduc în povestire un personaj din preajma terenului, care tot apărea ca acele muște care nu-ți dau pace până nu le dai cu flit. Acesta era căpitanul nejucător al sovieticilor, Serghei Andreev. Și în prima zi, dar mai ales acum, la dublu, s-a ridicat adeseori să protesteze la arbitru, de cele mai multe ori nejustificat, întrerupând adesea jocul. Cu un costum învechit deschis la culoare, având o chelie bronzată și o față antipatică, caracteristică la care contribuiau și cuvintele rusești pe care le rostea fără economie, acest individ a devenit repede cel mai dezagreabil personaj, nu numai din Arena Progresul, ci chiar din România! Individul nu era chiar un străin de tenis, fusese multicampion național al țării sale în anii 50, antrenor meritoriu, iar din 1962 căpitan nejucător al echipei URSS. Însă manifestările sale aduceau mai degrabă a pensionar intrigant deținător al unei idei fixe. În prima zi, protestase doar la primul meci, tăindu-i astfel elanul în destule rânduri lui Toma Ovici. La al doilea nu a avut pentru ce. Acum, însă, la dublu, cum aminteam, a făcut exces de zel, mai ales în setul decisiv, când simțea că ai noștri erau pe val. În acea tensiune din setul decisiv, la una dintre aceste ieșiri, Năstase s-a dus spre el și, cu un gest scurt, l-a împins în umăr, spunând printre dinți „stai bă jos!”, de respectivul a căzut pe spate în scaunul lui care se și înclinase ușor, spre deliciul întregii arene, chiar și arbitrul italian Michele Brunetti nu și-a putut ascunde un zâmbet de satisfacție, căci el fusese cel mai stresat de acele proteste. E drept, ai noștri aveau să piardă acel set decisiv, cu 2-6, cedând totodată meciul, iar scorul general ajunsese la un îngrijorător 1-2. Însă Serghei Andreev nu a mai îndrăznit în ultima zi să se mai ridice din scaunul său. Poate și din acest motiv ambii noștri jucători s-au impus. Mai întâi, așa cum era de așteptat, Năstase l-a învins și pe Metreveli, întrebuințându-se doar un piculeț mai mult decât o făcuse cu Kakulia, 6-0, 6-2, 6-4. Iar în meciul decisiv, Toma Ovici, care era mai slab cotat decât adversarul său, a adus punctul victoriei, evoluând impecabil și trecând cu 6-3, 6-3, 6-1 de Teimuraz Kakulia, la finalul respectivului meci fiind purtat pe brațe până dincolo de arenă de coechipierii săi, dar și de mulții suporteri care coborâseră pe zgură din tribune, plini de entuziasm. Probabil că după joc, toți adversarii și-au strâns mâinile. Pentru Serghei Andreev acesta fusese ultimul său meci în postura de căpitan nejucător, devenind apoi un fel de șef al antrenorilor în comitetul sportului sovietic (ceva similar cu CNEFS-ul nostru). Ilie Năstase, însă, a contribuit atunci la acea victorie, nu doar din terenul efectiv, ci și de lângă el.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s