Peste jumătate de secol de la apariția golului „dublu” din deplasare

Un material interesant din ultimul număr al revistei UEFA Direct mi-a atras atenția, în care se făcea referire la trecerea a peste jumătate de secol de la apariția regulii golului „dublu” din deplasare, cea care a avut efecte importante în desfășurarea ulterioară a competițiilor fotbalistice și nu doar, căci ea avea să fie adoptată și în alte sporturi de echipă.

hans-bangerterUna dintre primele probleme apărute odată cu lansarea cupelor europene, care prevedea meciuri eliminatorii în dublă manșă, era cum să departajezi două echipe aflate pe picior de egalitate, adică fie au terminat ambele partide cu scor egal, fie s-au învins reciproc la aceeași diferență de scor. Inițial s-a hotărât ca în asemenea situații să aibă loc încă o partidă de baraj ce urma să se dispute pe teren neutru. Ulterior avea să se constate că această regulă avea mai multe neajunsuri. Disputându-se pe un teren neutru, un asemenea meci atrăgea puțini spectatori, aducând pierderi financiare ambelor echipe, apoi solicita UEFA să încarce calendarul competițional, obligată totodată să se chinuie să găsească date care să convină ambelor combatante, ca să nu mai spunem că aducea oboseală suplimentară sportivilor.

La mijlocul anilor 60, secretarul general al UEFA de la acea vreme, elvețianul Hans Bangerter (în foto), s-a decis să lupte cu un „virus” care atinsese multe meciuri internaționale; este vorba despre stilul de joc foarte defensiv adoptat de echipele care evoluau în deplasare, care se concentrau mai mult pe închiderea jocului pentru a nu primi goluri, decât pe construcția lui care finalmente ar fi dus la marcarea acestora. Astfel, spectacolul avea mult de suferit, ceea ce ducea și la scăderea interesului. Cu sprijinul comitetelor de organizare ale Cupei Campionilor Europeni și Cupei Cupelor, precum și al Comitetului executiv al UEFA, Bangerter a pus la punct o regulă care avea să revoluționeze competițiile europene, fiind adoptată la 24 martie 1965, cu ocazia unei ședințe a Comitetului Executiv desfășurată la Roma. Astfel, fiecare gol marcat în deplasare urma să aibă valoare dublă, în cazul unor diferențe de scor similare. Această lege, precedată de cea a schimbării calculării golaverajului prin scădere și nu prin împărțire ca până atunci, a fost introdusă prima oară, în mod experimental, la ediția 1965-66 a Cupei Cupelor. Efectul imediat a venit în „optimile” competiției, la confruntarea dintre Honvéd din Budapesta și Dukla din Praga. Ungurii au învins în deplasare cu 3-2, pierzând apoi acasă cu 2-1 și, în locul obișnuitului meci de baraj, s-au calificat direct pentru că înscriseseră afară de trei ori, față de două, de câte ori izbutiseră să o facă cehoslovacii. În 1966-67 a fost introdusă și la Cupa Campionilor, însă doar în primele tururi până la faza „optimilor”. Din 1969-70 însă avea să fie generalizată. Printre primii beneficiari s-a aflat Panathēnaïkos, care a ajuns până în finala Cupei Campionilor, ediția 1970-71 (pierdută la limită în fața lui Ajax), profitând de golul “dublu” din deplasare, atât în sferturile de finală cu Everton, cât și în semifinale cu Crvena Zvezda. Regula avea de asemenea să schimbe în profunzime comportamentul echipelor aflate în deplasare. Căci, de pildă în 1967-68, când încă nu se aplica total, Manchester United a câștigat competiția fără nicio victorie în deplasare! După 1970, procentajul golurilor marcate de echipele oaspete a crescut în toate deceniile care au urmat, pentru a ajunge la 41,7% la începutul lui 2000. Beneficiul adus de acestea și-a spus cuvântul. Regula însă nu soluționa și departajarea în cazul în care scorurile din cele două manșe erau similare. Rezolvarea a venit odată cu ediția 1970-71, când au fost introduse loviturile de departajare de la 11 m.

Regula golului în deplasare a ajuns să determine departajarea chiar și atunci când nu este vorba de o confruntare tur-retur, ci la clasamentul unei grupe, când la final, în caz de egalitate de puncte și golaveraj, are câștig de cauză echipa cu mai multe goluri marcate afară. Și cum am exprimat-o la începutul textului de față, a fost adoptată și în alte sporturi de echipă.

Așadar, să reținem numele elvețianului HANS BANGERTER, intrat în istoria fotbalului, chiar a sportului, pentru a fi creat această regulă atât de benefică.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s