Radioul, la aniversarea celei de-a opta „duble”

În aceste zile, radioul românesc se află la a 8-a sa „dublă”, adică împlinește 88 de ani. Mulți înainte!

radiodifuziunea-romanaAm ținut de mai multă vreme să aștern pe hârtia imaginară din fața monitorului câteva rânduri dedicate radioului, pentru că a avut o însemnătate în viața mea, punând și el printre primele cărămizi la dezvoltarea mea intelectuală. Căci o mare parte a copilăriei am petrecut-o acasă la bunicii materni, unde exista un difuzor dintr-acelea prezente în mai toate casele din țară, fie de la oraș sau din mediul rural. Cei mai în vârstă și le amintesc, acestea fiind conectate pe principalul post de radio, București programul 1 cum se numea pe-atunci, și de cele mai multe ori stăteau deschise non-stop, căci consumau infim. În paralel priveam și TV-ul, însă mult mai mult timp petreceam lângă acea cutie din care răzbătea muzică de toate genurile, știri, sport, istorie, geografie, povești, teatru, umor, concursuri și nelipsitele cote ale apelor Dunării… Astfel mi-au intrat în cap o mulțime de lucruri care aveau să mă ajute ulterior. Am pomenit și de sport. Cei mai mulți din generația mea care au luat-o pe calea jurnalisticii sportive au afirmat că în afara pasiunii lăuntrice au fost inspirați spre asemenea decizie de cărțile lui Ioan Chirilă. Cu tot respectul pentru cel care a fost nea Vanea, eu am fost stimulat de comentariile lui Cristian Țopescu și de emisiunea de la radio „Sport și Muzică” (vechea denumirea a „Fotbalului minut cu minut” de astăzi). Mi-amintesc că eram în clasa a 11-a (la liceul de frumoasă amintire „Tudor Vladimirescu” din Militari), iar diriginta ne anunțase că ne va vizita pe fiecare acasă ca să ne cunoască părinții și totodată ca să constate condițiile în care trăiam. Nu era ceva chiar așa de neobișnuit în acele vremuri, cu toate că nefiind obligatoriu, nu toți diriginții adoptau un asemenea obicei. A sosit și acea zi în care la un moment dat pur și simplu m-am trezit cu diriginta intrând în camera mea, căci tata a poftit-o înăuntru fără să mă anunțe în prealabil. Ce credeți că făceam? Probabil că ați ghicit; stăteam pe linoleum, rezemat de calorifer, și ascultam absorbit meciurile etapei la radioul dat tare. A făcut ochii mari văzând acest peisaj, mai mult pentru că nu se aștepta, însă după ce i-am explicat că este vorba despre marea mea pasiune, uimirea i s-a metamorfozat într-un zâmbet. Prin aceasta am vrut să arăt cât de implicate în viața mea erau transmisiile sportive de la radio. Nume precum Dan Voicilă, Nicolae Secoșan, Sebastian Domozină, Gheorghe Minoiu, Ion Ghițulescu, Ion Mureșan, Nicolae Soare, Dan Ștefănescu sau Teodor Mateescu erau la ordinea zilei în conștiința mea. Peste ani, Dumnezeu mi-a dat șansa să cunosc o mare parte dintre ei, ba mai mult chiar să mi se audă vocea la radio, fiind invitat în mai multe rânduri de urmașii de la Casa Radio ai celor amintiți.

M-am referit mai mult la sport, pentru că este domeniul meu și de aceea am știut mai bine cum au stat lucrurile, pe lângă faptul că îi cunosc personal pe cei mai mulți dintre componenții secției sport de acolo. Însă Radiodifuziunea se prezintă bine la mai toate capitolele. Deține de departe cele mai bune și complet posturi-radio din țară. Ba mai mult, dă clasă mai tuturor televiziunilor autohtone. Da, ați citit bine, televiziunilor, chiar dacă este vorba de radio. Păi niciodată n-ai să auzi acolo programe de prost gust, cu povești inventate pentru mahalagii și amatori de kitsch-uri, ori cuvinte scabroase și apropouri sexuale, și nici așa-zise talk-show-uri politice în care se bate apa în piuă ore întregi ilogic și neconstructiv. Totodată nu se plăsmuiesc vedete artificiale și nici nu sunt pomenite măcar vreodată cele fabricate deja de marea parte a amintitelor televiziuni autohtone.

Nimic din toate astea. Pentru că în clădirea delimitată de străzile General Berthelot și Temișana sunt oameni foarte bine pregătiți pe fiecare domeniu de care răspund. În primul rând, auzi vorbindu-se o română curată, fără greșeli gramaticale, ori de exprimare. De la asta pornea cândva totul în mass-media. De fapt există chiar emisiuni educative în acest sens, foarte utile astăzi. Apoi, materialele realizate, indiferent de subiect, sunt în majoritatea lor de la bună spre foarte bună calitate. Nu-mi mai place politica, dar aici aud programe ale genului bine alcătuite și structurate, echilibrate și nepărtinitoare, atât pe plan intern, cât și internațional. Reportajele corespondenților din țară sunt armonios transmise și au numai subiecte de interes. De asemenea documentarele sunt excelent realizate, multe dintre ele fiind de mare valoare. Sunt scoase în evidență frumoasele tradiții ale neamului nostru, folclorul etc. Așadar se pomenește și despre lucrurile bune care se mai fac în țara asta, puține, multe, câte-or fi ele. Mi-amintesc că la unele ziare, și cred că asta se întâmplă și la televiziunile astea tabloidizate de-acum, constituie tabu să dai o știre pozitivă! Emisiunile muzicale sunt extraordinare, nu exagerez, pentru că sunt alcătuite de mari profesioniști în domeniu, fie angajați, fie colaboratori ai instituției. Poți asculta orice gen muzical, iar selecția melodiilor este foarte echilibrat alcătuită, nu pe interese meschine. Sunt emisiuni care au vechime de zeci de ani, tocmai pentru că sunt foarte bune și nu există acea nebunie a schimbării cu orice preț. Teatrul radiofonic este un veritabil tezaur cultural. Poți asculta zilnic vocile unor mari actori de mai ieri ori alaltăieri, dar și de azi, care interpretează atât de bine, încât aproape că vezi respectivele piese. Am lăsat la urmă dar nu în ultimul rând faptul că radioul a rămas singurul loc public unde mai auzi vorbindu-se despre Dumnezeu. În fiecare zi, programul începe cu rugăciunea de bază a noastră, a creștinilor, „Tatăl Nostru”, recitat înaintea intonării imnului național. Iar pe parcursul zilei sunt amintite pasaje sau personaje din Biblie într-o limită decentă (de care nu se poate plânge niciun liber cugetător sensibil), de la care ai numai de învățat.

Din punct de vedere financiar n-am certitudini. Probabil că salariile nu sunt mari, dar nici de foame nu se moare. Însă spre deosebire de TVR, care de ani buni sau mai degrabă răi este o continuă gaură neagră pentru buget, dinspre radiodifuziune n-am auzit să existe asemenea probleme, ceea ce mă face să cred că și în acest caz s-a izbutit realizarea unui echilibru.

Cu toate acestea, tot mai multe mâini murdare vor să-și înfigă ghiarele mizerabile în această instituție spre a o întina ca pe multe altele. Ba mai mult, am văzut idei crețe cum că ar trebui eliminată taxa radio. Pe lângă faptul că este o nimica toată pentru bugetul lunar al oricărui cetățean, ea vine în ajutorul unei instituții despre care așa cum afirmam mai sus, își face bine treaba. Dacă tot se vrea scoaterea unor taxe, sunt o mulțime altele, abuzive, ilogice și chiar copleșitoare pentru populație care ar trebui radiate. Dar cine să o facă, acești politicieni venali pe care am avut ghinionul de a-i avea pe timpul vieții noastre la conducerea țării? Sper ca Radiodifuziunea Română să treacă peste toate aceste încercări care se întrezăresc și chiar să se materializeze urarea de la mulți ani.

Advertisements

3 thoughts on “Radioul, la aniversarea celei de-a opta „duble”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s