DE LA UN NESTELIST OBIECTIV, DESPRE 7 MAI

Spre deosebire de foarte mulți microbiști din această țară, mie îmi vine ceva mai greu să scriu despre Steaua laudativ. Cu toate că locul unde am locuit era la doi pași de Complexul Ghencea, nefiind rare momentele când mergeam cu prietenii acolo, jucând pe terenurile din interior fotbal sau tenis, Steaua n-a făcut niciodată parte din preferințele mele. Din contră. Am motivele mele, însă nu este momentul să le expun.

Steaua 86Mă consider un bun român, ceea ce înseamnă că vibrez la mai toate succesele românești, fie sportive, fie de altă natură. Aș exagera însă să susțin acum că în ediția 1985/86 am avut o mare înflăcărare în timpul parcursului Stelei în Cupa Campionilor. M-aș face de râs față de prietenii care mă cunosc, dar cel mai grav, m-aș minți pe mine. În primul rând, nici nu-mi trecea prin minte, precum la 99% dintre compatrioți, că va ajunge nu să câștige trofeul, măcar să treacă dincolo de turul 2 sau de sferturi. Hai, de Vejle BK nu mă îndoiam că n-o s-o elimine. Echipele daneze la acea oră erau foarte modeste. În fața lui Honvéd, însă, am zis că o să cedeze, nu pentru că era mai slabă, ci prin prisma tradiției de până atunci în confruntările cu fotbalul maghiar. De Kuusysi, în pofida egalului de la București, am fost sigur că va trece pentru că era o diferență de valoare clară și pe hârtie, dar mai ales în teren. În semifinale, însă, cu Anderlecht, aveam certitudinea că va fi eliminată fără drept de apel. Echipa belgiană era la acea oră una dintre cele mai redutabile de pe continent. Mi-amintesc că îi și ridiculizam pe puținii dintre amicii mei steliști care îndrăzniseră să afirme că Steaua putea ajunge în finală. Bine că n-am făcut vreun pariu ori vreo promisiune de genul că mă voi tunde la zero sau ceva de acest fel dacă Steaua trecea de Anderlecht, la cât de convins eram de contrariu. Meciul retur de la București însă, acel 3-0, m-a redus la tăcere, fiind de departe cea mai bună prestație a oamenilor lui Jenei din acea campanie și probabil unul dintre cele mai bune meciuri din istoria Stelei. Abia atunci m-am convins că echipa avea valoare. În finală, însă, tot neîncrezător eram, pentru că în față era FC Barcelona, oricând o forță, aproape mereu servită oportun de arbitraje și mai ales că juca în propria țară, chiar dacă la aproape 900 km distanță. Atunci însă a fost prima și singura oară când am ținut din suflet cu Steaua. În apropierea unui asemenea imens succes pentru fotbalul românesc, cum era câștigarea Cupei Campionilor, îmi scoteam pălăria în fața oricui îl realiza. Meciul din finală a fost unul inestetic, în care Barcelona a avut logic cele mai mari ocazii, însă dominarea sa a fost una suportabilă. M-a surprins foarte tare intrarea în teren din finalul celor 90 de minute a lui Anghel Iordănescu, pe care îl credeam retras, dar mai ales tehnica pe care arătat-o în momentul când le ascundea mingea adversarilor de îi făcea să se dea cap în cap. Am trăit la maxim executarea loviturilor de departajare, la care, absolut surprinzător, ni s-a alăturat mie și tatălui meu în fața televizorului și mama, care n-avea nici cea mai mică pasiune pentru fotbal. Cele patru parade ale lui Duckadam alături de transformările lui Lăcătuș și Balint au adus României cel mai mare succes din istoria sa fotbalistică, irepetabil cel puțin în această viață. De aceea, pălăria jos și o mare plecăciune pentru toți cei care l-au realizat. Că n-au fost prezente echipele englezești, că a avut culoar favorabil sau alte asemenea încercări de minimalizare a acestei performanțe sunt penibile și nu își ating scopul. O spune un nestelist. Și apropo de contestatari, am remarcat că nici dinamoviștilor, nici rapidiștilor, nici craiovenilor, nici timișorenilor, nici petroliștilor, nici altor suporteri nu le stă în gât acest succes, precum actualilor conducători ai FC Steaua. De altfel nici nu s-au jenat să o afirme și să o arate public. Și asta cu toate că în mare parte datorită acelui triumf gruparea pe care o păstoresc ei astăzi are de ani buni cei mai mulți suporteri la nivel național, popularitate care le-a adus mari beneficii financiare.

Mi-amintesc că în afară de simpatie, stimă și prețuire, în jurul acestui eveniment apăruseră și multe bancuri. O să menționez numai unul singur. Datorită entuziasmul creat, lumea ieșise în stradă pentru a sărbători marele triumf. Printre altele, miile de oameni începuseră să scandeze din toți plămânii numele lui Duckadam. Bineînțeles că nu puteau lipsi infiltrați în mulțime „bunii prieteni” ai populației, securiștii, gata să intervină în cazul în care lucrurile ar fi luat o nedorită turnură pentru guvernanții de-atunci. Unul dintre aceștia, privind la mulțimea care scanda numele eroului portar de la Sevilla, i-au căzut ochii pe o bătrânică pe care nu se aștepta să o vadă într-o asemenea postură. Motiv pentru care a făcut câțiva pași cât să ajungă în fața ei și s-o întrebe: „Mamaie, dar dumneata chiar știi cine este Duckadam?”. „Nu maică, dar bine că l-au pus în locul lui Ceaușescu” – a fost răspunsul primit.

Închei prin a-mi exprima regretul că cei care au realizat această performanță nu beneficiază de respectul cuvenit din partea autorităților care ar fi putut să le ofere rente viagere, dacă nu tuturor (adică celor care mai mult au fost rezerve de genul lui Stîngaciu, Pistol sau Weiszenbacher), măcar celor care și-au adus contribuția în teren. Pentru că acea victorie a fost un semnal pentru lumea largă că România totuși exista și avea încă lumină, chiar dacă autoritățile ceaușiste se chinuiau să o taie tot mai des.

 

Parcursul de aur al Stelei

Turul 1

VEJLE BK (Danemarca) – STEAUA BUCUREȘTI 1-1 (0-0)

18.09.1985 Vejle. Stadion: Jokri Park. Spectatori: 10.000. Marcatori: Barnett (61) – Radu II (88). Arbitru: Werner Föckler (RFG).

VEJLE: Alex Nielsen – John Sivebæk, Knud Sørensen, Gert Eg, John Laursen – Allan Simonsen, Brian Bertelsen, Kurt Bakholt (72 Henrik Ravn Jensen), Peter Hansen – Julian Barnett, Ole Møller-Nielsen (85 Jørgen Bach Andersen). Antrenor: Poul Erich Beck.

STEAUA: Helmut Duckadam 3 – Ștefan Iovan 3, Adrian Bumbescu 10, Miodrag Belodedici 1, Ilie Bărbulescu 13 – Tudorel Stoica 10, Gavril Pelé Balint 3, Ladislau Bölöni 8, Mihail Majearu 3 (72 Marin Radu II 16) – Marius Mihai Lăcătuș 3, Victor Pițurcă 3. Antrenor: Emerich Jenei.

STEAUA BUCUREȘTI – VEJLE BK 4-1 (2-1)

02.10.1985 București. Stadion: Steaua. Spectatori: 30.000. Marcatori: Pițurcă (8), Bölöni (34), Balint (51), Stoica (74) – Simonsen (37). Arbitru: Rosario Lo Bello (Italia).

STEAUA: Helmut Duckadam 4 – Ștefan Iovan 4, Adrian Bumbescu 11, Miodrag Belodedici 2, Ilie Bărbulescu 14 – Tudorel Stoica 11, Gavril Pelé Balint 4, Ladislau Bölöni 9, Mihail Majearu 4 (71 Lucian Bălan 3) – Marius Mihai Lăcătuș 4 (80 Marin Radu II 17), Victor Pițurcă 4. Antrenor: Emerich Jenei.

VEJLE: Alex Nielsen – John Sivebæk, Knud Sørensen, Gert Eg, John Laursen – Brian Bertelsen (65 Henrik Ravn Jensen), Allan Simonsen, Kurt Bakholt, Peter Hansen – Julian Barnett, Ole Møller-Nielsen (75 Jørgen Bach Andersen). Antrenor: Poul Erich Beck.

Turul 2

BUDAPESTI HONVÉD SE (Ungaria) – STEAUA BUCUREȘTI 1-0 (1-0)

23.10.1985 Budapesta. Stadion: Kispest. Spectatori: 10.000. Marcator: Détári (34). Arbitru: Ron Bridges (Țara Galilor).

HONVÉD: József Andrusch – Sándor Sallai (70 György Kerepeczky), József Fitos, Attila Dózsa, András Cseh – Gábor Sikesdi, László Gyimesi, Lajos Détári, Béla Bodonyi (86 István László) – László Dajka, Kálmán Kovács. Antrenor: Imre Komora.

STEAUA: Helmut Duckadam 5 – Ștefan Iovan 5, Adrian Bumbescu 12, Miodrag Belodedici 3, Ilie Bărbulescu 15 – Tudorel Stoica 12, Gavril Pelé Balint 5, Ladislau Bölöni 10, Mihail Majearu 5 – Marius Mihai Lăcătuș 5 (64 Marin Radu II 18), Victor Pițurcă 5. Antrenor: Emerich Jenei.

STEAUA BUCUREȘTI – BUDAPESTI HONVÉD SE 4-1 (2-0)

06.11.1985 București. Stadion: Steaua. Spectatori: 30.000. Marcatori: Pițurcă (1), Lăcătuș (35), Bărbulescu (46), Majearu (52p) – Détári (64). Arbitru: Brummeier (Austria).

STEAUA: Helmut Duckadam 6 – Ștefan Iovan 6, Adrian Bumbescu 13, Miodrag Belodedici 4, Ilie Bărbulescu 16 – Tudorel Stoica 13 (88 Lucian Bălan 4), Gavril Pelé Balint 6, Ladislau Bölöni 11, Mihail Majearu 6 (88 Marin Radu II 19) – Marius Mihai Lăcătuș 6, Victor Pițurcă 6. Antrenor: Emerich Jenei.

HONVÉD: József Andrusch – Sándor Sallai (57 György Kerepeczky), Attila Dózsa (37 László Gyimesi), Imre Garaba, András Cseh – Gábor Sikesdi, József Fitos, Lajos Détári, Béla Bodonyi – László Dajka, Kálmán Kovács. Antrenor: Imre Komora.

Sferturi de finală

STEAUA BUCUREȘTI – FC KUUSYSI LAHTI (Finlanda) 0-0

05.03.1986 București. Stadion: Steaua. Spectatori: 25.000. Arbitru: Franz Gächter (Elveția).

STEAUA: Helmut Duckadam 7 – Ștefan Iovan 7, Adrian Bumbescu 14, Miodrag Belodedici 5, Ilie Bărbulescu 17 – Tudorel Stoica 14, Lucian Bălan 5, Ladislau Bölöni 12, Mihail Majearu 7 (78 Marin Radu II 20) – Gavril Pelé Balint 7, Victor Pițurcă 7. Antrenor: Emerich Jenei.

KUUSYSI: Ismo Korhonen – Jyrki Hännikäinen, Hannu Jäntti, Esa Pekkonen, Ilkka Remes – Jarmo Kaivonurmi (79 Jyri Puhakainen), Petri Tiainen (57 Seppo Nordman), Jari Hudd, Jari Rinne – Juha Annunen, Michael Carroll. Antrenor: Keijo Voutilainen.

FC KUUSYSI LAHTI – STEAUA BUCUREȘTI 0-1 (0-0)

19.03.1986 Helsinki. Stadion: Olympia. Spectatori: 32.522. Marcator: Pițurcă (86). Arbitru: Vojtěch Christov (Cehoslovacia).

KUUSYSI: Ismo Korhonen – Jyrki Hännikäinen, Esa Pekkonen, Seppo Nordman, Ilkka Remes – Jarmo Kaivonurmi (88 Jyri Puhakainen), Petri Tiainen, Jari Hudd, Jari Rinne – Juha Annunen, Michael Carroll. Antrenor: Keijo Voutilainen.

STEAUA: Helmut Duckadam 8 – Ștefan Iovan 8, Adrian Bumbescu 15, Miodrag Belodedici 6, Ilie Bărbulescu 18 – Tudorel Stoica 15, Gavril Pelé Balint 8, Ladislau Bölöni 13, Mihail Majearu 8 – Marius Mihai Lăcătuș 7, Victor Pițurcă 8 (88 Marin Radu II 21). Antrenor: Emerich Jenei.

Semifinale

RSC ANDERLECHT,BRUXELLES (Belgia) – STEAUA BUCUREȘTI 1-0 (0-0)

02.04.1986 Bruxelles. Stadion: „Constant Vanden Stock”. Spectatori: 35.000. Marcator: Scifo (77). Arbitru: Adolf Prokop (RDG).

ANDERLECHT: Dirk Vekeman – Stéphane Demol, Luka Peruzović, Morten Olsen, Henrik Andersen – Vincenzo Scifo, René Vandereycken, Frank Vercauteren (38 Georges Grun), Per Frimann – Juan Lozano Bohórquez, Erwin Vandenbergh (80 Arnór Guðjohnsén). Antrenor: Arie Haan.

STEAUA: Helmut Duckadam 9 – Ștefan Iovan 9, Adrian Bumbescu 16 (77 Lucian Bălan 6), Miodrag Belodedici 7, Ilie Bărbulescu 19 – Tudorel Stoica 16, Gavril Pelé Balint 9 (83 Constantin Pistol 1), Ladislau Bölöni 14, Mihail Majearu 9 – Marius Mihai Lăcătuș 8, Victor Pițurcă 9. Antrenor: Emerich Jenei.

STEAUA BUCUREȘTI – RSC ANDERLECHT,BRUXELLES 3-0 (2-0)

16.04.1986 București. Stadion: Steaua. Spectatori: 30.000. Marcatori: Pițurcă (4, 75), Balint (23). Arbitru: Volker Roth (RFG).

STEAUA: Helmut Duckadam 10 – Ștefan Iovan 10, Adrian Bumbescu 17 (89 Anton Weiszenbacher 1), Miodrag Belodedici 8, Ilie Bărbulescu 20 – Tudorel Stoica 17, Gavril Pelé Balint 10 (84 Marin Radu II 22), Lucian Bălan 7, Ladislau Bölöni 15 – Marius Mihai Lăcătuș 9, Victor Pițurcă 10. Antrenor: Emerich Jenei.

ANDERLECHT: Dirk Vekeman – Georges Grun, Luka Peruzović (72 Arnór Guðjohnsén), Morten Olsen, Henrik Andersen – Vincenzo Scifo, René Vandereycken, Frank Vercauteren, Per Frimann – Erwin Vandenbergh, Juan Lozano Bohórquez (73 Stéphane Demol). Antrenor: Arie Haan.

Finala

STEAUA BUCUREȘTI – FC BARCELONA (Spania) 0-0, d.l.dep. 2-0

07.05.1986 Sevilla. Stadion: „Ramón Sánchez Pizjuan”. Spectatori: 70.000. Arbitru: Michel Vautrot (Franța). Loviturile de departajare: Majearu (-), Alexanko (-), Bölöni (-), Pedraza (-), Lăcătuș (+), Pichi Alonso (-), Balint (+), Marcos (-).

STEAUA: Helmut Duckadam 11 – Ștefan Iovan 11, Adrian Bumbescu 18, Miodrag Belodedici 9, Ilie Bărbulescu 21 – Lucian Bălan 8 (72 Anghel Iordănescu 20), Gavril Pelé Balint 11, Ladislau Bölöni 16, Mihail Majearu 10 – Marius Mihai Lăcătuș 10, Victor Pițurcă 11 (112 Marin Radu II 23). Antrenor: Emerich Jenei.

BARCELONA: Francisco Javier González UrruticoecheaGerardo Miranda Concepción, José Ramón Alexanko Ventosa, „Migueli” Miguel Bernardo Bianquetti, Julio Alberto Moreno Casas – Victor Muñoz Manrique, Bernd Schuster (84 José Moratalla Claramunt), Ángel Pedraza Lamilla – Francisco José Carrasco Hidalgo, Steve Archibald (111 Ángel „Pichi” Alonso Herrera), Marcos Alonso Peña. Antrenor: Terry Venables.

# Cifrele din dreptul jucătorilor steliști reprezintă numărul de prezențe în cupele europene le aveau la respectivele confruntări

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s