Fotbalistul cu statuie și numele scris incorect

Că tot am pomenit recent într-un text de-al meu despre mulțimea de nume scrise incorect din fotbalul nostru, m-am decis să mă aplec de această dată asupra unui erou al acestor erori, Emeric Dembrovszki.Emeric Dembrovszki (1)Născut undeva pe unde se-agață harta în cui, în localitatea maramureșeană Câmpulung la Tisa, foarte aproape de granița cu Ucraina, i-a plăcut din fragedă vârstă să bată mingea, mai întâi la școala generală din localitatea natală, unde mai întâi a fost portar. Însă la un moment dat, în timpul unui meci, s-a plictisit atât de tare, încât a ieșit dintre buturi, a driblat tot ce i-a ieșit în cale și a înscris. De-atunci, profesorul de sport l-a pus numai jucător de câmp. Fotbalul organizat l-a început la echipa locală Lumina Câmpulung la Tisa, trecând mai apoi la Foresta din Sighetu Marmației, unde plecase pentru a face școala profesională. Obligativitatea satisfacerii stagiului militar l-a adus pe meleaguri moldave, la Roman, unde a jucat pentru un sezon și jumătate la Victoria. Șansa sa s-a numit Constantin Teașcă, reputatul tehnician care pe-atunci se afla cu Dinamo Bacău în eșalonul secund având ca obiectiv promovarea, l-a remarcat și l-a transferat imediat, începând cu returul ediției 1966-67, la finele căruia a făcut saltul spre prima scenă. Avea să stea la Bacău șase ani și jumătate, plini de satisfacții pe plan profesional, însă fără trofee. A compensat prin faptul că a devenit om de bază al echipei naționale, chiar cel mai bun la turneul final al CM 1970 din Mexic. S-a tot vorbit despre statuia sa din Mexic aproape la fel de mult ca despre nefolosirea lui Dobrin. Chestiunea respectivă are însă o explicație cât se poate de simplă. Venise cineva cu ideea de a se alcătui pe bulevardul care ducea spre marele stadion Azteca din Ciudad de México un grup statuar alcătuit din cei mai buni fotbaliști ai celor 16 participante, în mărime naturală. Cum de la reprezentativa noastră el fusese desemnat cel mai bun, ar fi trebuit ca și silueta sa să fie acolo. Mai mult, în 1972, ar fi trebuit inaugurată acea operă de artă, prilej cu care acea echipă mondială (în care s-ar mai fi aflat printre alții Pelé, Bobby Charlton sau Beckenbauer) ar fi trebuit să întâlnească reprezentativa Mexicului. Numai că respectiva idee a rămas doar la stadiul de proiect. Are însă din 2003 o statuie din lemn în centrul localității natale (Ștefan Balázs, autorul ei, a vrut astfel să facă o reparație morală) al cărui cetățean de onoare este din același an.

Când a făcut primii pași în fotbalul mare era la modă sistemul 1-4-2-4, el fiind atacantul central dreapta. Ulterior, când s-a trecut la 1-4-3-3, s-a retras mai în spate, devenind mijlocaș central, însă putea evolua la fel de bine și în lateral. A avut o înaltă tehnicitate și un dezvoltat simț tactic, putând fi ți un bun coordonator.

Dacă ar fi rămas la SC Bacău unde era tratat ca un rege, la finalul carierei probabil că s-ar fi ales cu un grad în miliție. El însă a dorit ceva mai mult, gândindu-se la o facultate, iar cei de la Politehnica Timișoara i-au citit gândul, ofertându-l în vara lui 1974. Pentru acest transfer, Imi sau Dembo, diminutive cu care mai era apelat, a făcut un sacrificiu, acceptând perioada de carantină. Ce însemna asta în acele vremuri? A fost o regulă care nu a durat mult, prin care un fotbalist dacă dorea să plece la un club studențesc însă cel de la care pleca nu era de-acord să-i dea drumul, era nevoit să stea în acea carantină care însemna că nu avea drept de joc pentru o jumătate de sezon. Și Dobrin a trecut prin așa ceva când a vrut să se transfere la Universitatea Craiova, numai că la un moment dat a cedat, întorcându-se la FC Argeș. Revenind la Dembrovszki la Timișoara, a devenit imediat om de bază, în jurul lui fiind construită noua echipă de la mijlocul anilor 70 cu care Timișoara voia să recucerească piscurile fotbalului românesc. Din nefericire, Cupa României din 1979-80 a fost singurul său trofeu al carierei. Însă a rămas în istoria fotbalului acelor ani cu niște reușite importante, în afara prestației din Mexic, precum calificarea în sferturile de finală cu Dinamo Bacău în Cupa Orașelor Târguri din sezonul 1969-70, marcând atunci 5 goluri, apoi a înscris golul calificării cu Grecia pentru turneul final al CM din Mexic, un gol în poarta viitoarei campioane mondiale Brazilia, a centrat decisiv la golul lui Păltinișanu când „Poli” a cucerit ultimul trofeu fotbalistic pentru Timișoara după ce a bătut Steaua etc.

Ar putea fi în permanență material didactic în educația unui sportiv, pentru a fi dat ca exemplu. Fire destul de timidă, dominată de bun simț și exces de corectitudine, pe terenul de fotbal însă îi dispăreau toate reținerile, arătându-și din plin valoarea. Fiind profesor de educație fizică, a încercat o carieră și ca antrenor, însă pe acest tărâm n-a izbutit la fel, tocmai din cauza amintitului bun simț, într-o arie în care trebuie să fii (și) afurisit ca să te impui. De cele mai multe ori a activat la „Poli”, având un rol de manta de vreme rea, izbutind însă printre altele să o promoveze în Divizia A la finele ediției 1983-84.

Am avut plăcerea să stau de vorbă cu împricinatul, fiind cu adevărat niște ore binecuvântate. Atunci mi-a explicat care este povestea cu numele său. Când s-a născut numele său ca și al întregii sale familii era înscris Dembrovszki, nefăcând un secret din faptul că are origini maghiare. Cu acest nume a evoluat în întreaga sa carieră de fotbalist (și prima mențiune despre el în presa locală, când s-a aflat printre marcatorii de la meciul Lumina Câmpulung la Tisa – Rapid Satu Mare, scor 5-0, a apărut Dembróvszki). La una dintre schimbările de buletin, gugumanii de la direcția evidenței populației din cadrul miliției timișorene l-au trecut Dembroschi, nume care i-a rămas și în prezent. Tot din bun simț nu s-a dus să le ceară socoteală acelor imbecili care i-au masacrat numele. În presă însă a apărut în 99% din cazuri ca Dembrovschi, nume pe care nu l-a avut niciodată!!! După acea discuție cu el, am publicat respectivul interviu însă într-o publicație cu mică rază de acțiune precum Sport XXI, așa că din nefericire nu mulți au aflat acest adevăr. De aceea, atunci când pomenim de fotbalistul care a fost trebuie folosit Dembrovszki. Tot cu acel prilej mi-a explicat și secretul evoluției sale bune din Mexic, spunându-mi că aerul de-acolo era asemănător cu cel pe care îl respirase în Maramureșul natal, fiind atât de obișnuit cu el, încât s-a simțit ca peștele în apă, spre deosebire de majoritatea coechipierilor săi.

A avut un văr, care a părăsit această lume acum peste șase ani, Ottó Dembrovszki (mai mare cu trei ani), atacant cu reale calități, care a evoluat în perioada de vârf a carierei la UTA, însă a „ars” prea repede, dispărând prematur din fotbalul mare.

De pe internet am aflat o poveste hazlie legată de amintita sa statuie de la Câmpulung la Tisa. Într-o zi, trei bătrâne din satele vecine l-au întrebat pe un profesor a cui este respectiva statuie. Acesta le-a răspuns că este Sfântul Anton. Atunci acestea, urmate zilele următoare și de altele, au început să se închine la ea. Spre amuzamentul general, multe zile s-a tot vorbit apoi de această întâmplare.

 

CV

 

Emeric DEMBROVSZKI

Născut: 06.10.1945 (Câmpulung la Tisa,MM)

Post: mijlocaș

 

În Divizia A și Cupa României

Debut Divizia A: 20.08.1967, Dinamo Bacău – Steaua București 2-1 (1 gol marcat)

Debut cupă: 03.03.1968, Progresul Brăila – Dinamo Bacău 1-4 (1 gol marcat)

1967-68: Dinamo Bacău                 26/7    3/2

1968-69: Dinamo Bacău                 30/8    1/0

1969-70: Dinamo Bacău                 27/11   0/0  

1970-71: SC Bacău                     18/2    2/3

1971-72: SC Bacău                     22/8    2/0

1972-73: SC Bacău                     22/8    3/2

1973-74: SC Bacău                     32/13   2/2

1974-75: Politehnica Timișoara        17/7    0/0

1975-76: Politehnica Timișoara        34/11   2/1

1976-77: Politehnica Timișoara        32/3    1/1

1977-78: Politehnica Timișoara        33/8    2/0

1978-79: Politehnica Timișoara        34/13   2/0

1979-80: Politehnica Timișoara        31/7    5/1

1980-81: Politehnica Timișoara        28/2    4/0

Total Divizia A: 386 jocuri, 108 goluri

Total Cupă: 29 jocuri, 12 goluri

A cucerit o cupă a României (în 1979-80)

Între 1962 și 1965 a activat la Foresta Sighet, iar între 1965 și 1966 la Victoria Roman. La Dinamo Bacău a debutat în returul ediției 1966-67, în Divizia B.

 

În echipa națională

Debut: 27.10.1968, Portugalia – România 3-0

Total: 26 jocuri, 8 goluri

A jucat la turneul final al CM 1970

 

În echipa olimpică

Debut: 10.10.1971, Danemarca – România 2-1 (1 gol marcat)

Total: 1 joc, 1 gol

 

În cupele europene

Debut: 17.09.1969, Dinamo Bacău – Floriana FC 6-0 (3 goluri marcate)

Total: 15 jocuri, 5 goluri

Advertisements

3 thoughts on “Fotbalistul cu statuie și numele scris incorect

  1. Felicitari!
    Superb articol.La mai multe.Astept cu nerabdare sa le publicati si sa le devorez.
    Lucrez la o statistica referitor la numarul de meciuri,goluri,arbitri in cupa Romaniei.
    Pacat ca cea mai veche editie gasita cu caseta tehnica a meciurilor este 2007-2008.

    Like

  2. o greseala pe care o remarc si la dvs. este mentionarea echipei Dinamo Bacau , ca fiind prima echipa romaneasca prezenta in sferturile de finala ale unei competitii europene. mai inainte au fost Rapid Bucuresti in finala nedisputata a Cupei Europei Centrale in 1940 , sau Petrolul Ploiesti in editia 1962-1963 a Cupei Oraselor Targuri prezenta in sferturi de finala si eliminata de Ferencvaros .
    https://en.wikipedia.org/wiki/1962%E2%80%9363_Inter-Cities_Fairs_Cup
    https://en.wikipedia.org/wiki/1940_Mitropa_Cup

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s