Mircea Sandu, nașul careurilor adverse

Astăzi, Mircea Sandu împlinește 63 de ani. Fiind vorba despre un personaj important din fotbalul nostru, mi s-a părut potrivit momentul în a-l evoca în rubrica Remember de pe blogul meu.

Mircea Sandu jucatorControversat, pentru că place sau displace, foarte rar auzind reacții neutre la adresa sa. Cu riscul de a deveni antipatic unora, voi recunoaște că fac parte din prima categorie. Și voi explica pe scurt și de ce. Mai întâi a fost o chestie subiectivă, simpatizându-l de pe vremea când era fotbalist. Apoi consider că a făcut lucruri importante pentru fotbalul nostru, care vor deveni mai vizibile în conștiințele microbiștilor odată cu trecerea timpului când o mare parte din ostilitatea la adresa sa se va disipa concomitent cu tot mai accentuata îmbibare în penibil a celor ce i-au urmat în funcție. De altfel dacă aș forța o comparație între el și urmașul său din scaunul FRF, e ca și când aș pune alături o motocicletă lângă o trotinetă. În fine, voi încheia această introducere prin a menționa că am avut plăcerea să lucrez cu el, neputându-i reproșa ceva. Un om inteligent, autodidact, întotdeauna voluntar, echilibrat și deschis la idei, recunoștea fără nicio reținere atunci când nu se pricepea la ceva și asculta de sfaturile celor în măsură, oferindu-și fără rezerve sprijinul când îi era cerut. Nu m-a jignit vreodată sau măcar să mi se fi adresat vulgar, asta apropo de unii care au afirmat contrariul. I-am prețuit și deschiderea pe care o avea pentru editarea de lucrări dedicate fotbalului pe care le aprecia încă din perioada când era fotbalist.

Nu neg că a și făcut unele greșeli în lunga sa perioadă în care s-a aflat în fruntea fotbalului românesc, însă în cele ce urmează vreau să mă refer mai mult la cariera sa de fotbalist, uitată poate de mulți dintre microbiștii contemporani ai acelei perioade sau aproape necunoscută de cei mai tineri. Din capul locului afirm că a fost un atacant bun spre foarte bun. Ar fi deținut mai multe prezențe în echipa națională, însă a avut o concurență pe măsură, pentru că și la alte echipe activau în acei ani înaintași de excepție precum Dumitrache, Al. Neagu, Dudu Georgescu, Kun II, Radu II, Cămătaru. Era un vârf de atac polivalent care știa și să se demarce, să șuteze, să dribleze, să devieze, să lovească cu capul. Mai mereu un rebel, făcea adesea show pe teren prin desele sale „ciupituri” cu arbitrii mai ales, dar și cu unii adversari. Avea însă un simț al porții deosebit. Cine nu mă crede se poate uita pe youtube la golul pe care i l-a înscris lui Inter Milano la București, în 1984, în primul tur al Cupei UEFA. Avea știința de a improviza în careul advers în funcție de situația ivită. Mi-amintesc de o asemenea mostră oferită la un meci cu FCM Brașov, în deplasare, din 1980. Echipa de sub Tâmpa era la acea vreme foarte greu de doborât pe teren propriu. Ca mai toate formațiile oaspete, Sportul juca mult pe contraatac, având la acea partidă un trio ofensiv bine adaptat pentru așa ceva, Constantin Stroe – Mircea Sandu – Romulus Chihaia. Numai că brașovenii jucau la ofsaid, zădărnicind mai toate intențiile ofensive ale studenților. La un moment dat, Mircea Sandu, aflat la marginea careului și cu spatele la poartă, a primit o minge la semiînălțime, a stopat-o cu pieptul simulând apoi cu privirea că o va pasa la una din cele două extreme, numai că pentru a dejuca jocul la ofsaid al fundașilor brașoveni, a făcut o piruetă care l-a adus față în față singur cu portarul Balázs.

Recent mi-a acordat un interviu pentru publicația „Ilfov Sport”, din care am aflat mai multe elemente legate despre cariera sa. A bătut pentru prima oară mingea alături de alți copii din cartier în apropierea locuinței sale, undeva pe lângă Foișorul de Foc. Cu toate acestea, a fost aproape de a deveni gimnast, sport pe care l-a practicat în școală, însă a fost deturnat de un antrenor care se ocupa cu fotbalul juvenil, Bebe Teodorescu, ajungând la Școala Sportivă nr. 2. La nici 18 ani împliniți a fost dus la Progresul București de Traian Tomescu, cel care avea să-i fie multă vreme mentor, pentru a lua contact cu fotbalul adevărat. Cum însă familia i-a impus să continue școala, și-a îndreptat atenția spre un club studențesc. Acesta inițial a fost Universitatea Craiova, unde a ajuns prin intermediul fratelui său, Constantin, și el fotbalist la acea vreme la tineretul Sportului Studențesc. Aflat în Bănie, urma în cel mai scurt timp să semneze cu „Știința” alb-albastră. Cu o noapte înainte însă a fost convins de un profesor de la Politehnica din București, deplasat special la Craiova, să aleagă Sportul Studențesc. O opțiune logică, fiindu-i mult mai convenabil pentru că era practic acasă, alături de părinți și prieteni, iar la echipa din Regie tocmai se produceau importante transformări pentru a deveni una de top în fotbalului românesc. Chiar imediat a promovat în „A”, urmând apoi încet dar sigur drumul spre vârf. Mircea Sandu a fost unul dintre artizanii acestei ascensiuni, devenind repede un simbol al Regiei și unul dintre liderii echipei. Nu rar a fost purtat pe brațe de suporterii entuziasmați de jocul său. În această perioadă a primit oferte și de la Steaua, și de la Dinamo, cărora însă nu le-a dat curs din două mari și importante motive: 1. Voia să termine facultatea (ASE); 2. Prinsese drag de Sportul Studențesc și de atmosfera din jurul echipei, una aparte în acele vremuri. Astfel a ajuns să evolueze 15 sezoane în alb și negru, din care 14 în Divizia A. Spre finalul carierei a primit o ofertă și din străinătate, de la echipa greacă Panahaïki Patras, însă nu i-au convenit condițiile transferului, refuzând-o. Este mai puțin cunoscut faptul că pentru un retur, în 1971/72, a jucat ca fundaș central, aceasta deoarece titularii postului deveniseră pentru o perioadă mai lungă indisponibili, și a făcut-o destul de bine. A rămas cu regretul că a cucerit în carieră numai o cupă balcanică, în pofida faptului că a făcut parte dintr-un lot foarte valoros care se putea lupta oricând de la egal la egal cu toate marile vremii. Nu acceptă însă ideea că Sportul a fost o echipă de „trântitori”, cum s-a mai spus pe la colțuri, considerând că întotdeauna a existat voință pentru performanță la echipa din Regie, însă nu s-a putut mai mult. Cariera și-a încheiat-o brusc, când plecase la Gloria Buzău, din cauza unei accidentări la genunchi. Altfel, probabil că ar fi avut și mai mari cifrele carierei, care și așa sunt impresionante, și totodată ar fi intrat în istoria echipei buzoiene, unde aveau să facă furori, la puțin timp după el, alți veterani aflați tot din postura sa de venetici la apus de carieră, precum Dudu Georgescu, D. Marcu sau Șumulanschi.

Porecla de „Nașu”, ce a făcut carieră, i-a venit de la cel mai cunoscut membru al galeriei din Regie din anii 70-90, Ilie Mălureanu, care după un meci în care Mircea Sandu înscrisese lui Dinamo a compus versurile: „Sandu Mircea să trăiești / Nașul lui Dinamo ești”. Într-adevăr, de-a lungul timpului a marcat multe goluri lui Dinamo și culmea, lucru mai puțin știut, în copilărie fusese fan înfocat al alb-roșilor, echipă cu care ținea și tatăl său! Însă nici Steaua n-a fost ferită de golurile sale, primind un număr doar un piculeț mai mic decât Dinamo. De altfel, mai jos, poate fi văzut cum și-a „împărțit” Mircea Sandu golurile carierei, cea mai afectată fiind ASA Târgu Mureș.

CV

Mircea SANDU

Născut la 22.10.1952 (Bucureşti)

Post: atacant

Debut în Divizia A: 30.08.1970, Progresul – CFR Cluj 1-0

Debut în Cupă: 03.12.1972, FC Bihor – Sp.Stud. 0-1 (1 gol)

Sezon Echipă camp. cupă
1970-71 Progresul 15/2 0/0
1971-72 Sp.Stud. (Div. B) 28/15 0/0
1972-73 Sp.Stud. 30/6 1/1
1973-74 Sp.Stud. 29/11 2/3
1974-75 Sp.Stud. 27/14 1/0
1975-76 Sp.Stud. 31/21 2/0
1976-77 Sp.Stud. 16/6 0/0
1977-78 Sp.Stud. 15/6 0/0
1978-79 Sp.Stud. 23/4 4/0
1979-80 Sp.Stud. 33/12 3/0
1980-81 Sp.Stud. 30/20 2/1
1981-82 Sp.Stud. 28/7 0/0
1982-83 Sp.Stud. 33/14 3/1
1983-84 Sp.Stud. 32/9 4/0
1984-85 Sp.Stud. 32/17 2/0
1985-86 Sp.Stud. 29/16 1/0
1986-87 Gloria Buzău 5/2 0/0

Total în Divizia A: 408 jocuri/167 goluri

Total în Divizia B: 28 jocuri/15 goluri

Total în Cupă: 25 jocuri/6 goluri

În echipa naţională

Debut: 08.04.1972, România – Franţa 2-0

Total: 16 jocuri, 4 goluri

În echipa olimpică

Debut: 18.06.1975, Danemarca – România 1-2 (2 goluri)

Total: 2 jocuri, 2 goluri

În echipa naţională B

Debut: 16.09.1981, URSS – România 0-0

Total: 1 joc, 0 goluri

În naționala U21

Debut: 29.07.1973, România – Bulgaria 1-1

Total: 5 jocuri, 1 gol

În cupele europene

Debut: 14.09.1983, Sp. Stud. – Sturm Graz 1-2

Total: 6 jocuri, 2 goluri

Este pe locurile 16-18 în clasamentul all-time al prezenţelor pe prima noastră scenă şi pe locul 7 în topul marcatorilor all-time al aceluiaşi prim-eşalon.

Este cel mai bun marcator al Sportului Studențesc și ocupă locul 2 ca număr al prezențelor (după Paul Cazan)

A cucerit o cupă balcanică.

Maestru emerit al sportului. Absolvent al ASE, Facultatea de comerţ exterior.

După cariera de fotbalist, a fost secretar al FRF cu probleme de juniori şi copii. De asemenea, a îndeplinit şi funcţii administrative în cadrul clubului Sportul Studenţesc. În februarie 1990, a fost ales secretar general al FRF, iar în august acelaşi an a fost desemnat preşedinte executiv al FRF, funcţie pe care a îndeplinit-o până în martie 2014.

Golurile marcate de Mircea Sandu și cei care le-au recepționat

Cele 167 de goluri din Divizia A

18 – ASA Tg. M; 14 – Polit. Iași; 11 – Dinamo; 9 – Steaua, Univ. Craiova (câte 1 înscrise cu Progresul și Gloria); 8 – SC Bacău, FC Baia Mare, FC Olt; 7 – CSM Reșița; 6 – FC Argeș (1 cu Progresul), FC Bihor, FCM Brașov, „Poli” Timișoara, Rapid, „U” Cluj (1 cu Gloria); 5 – Corvinul, Progresul; 4 – Chimia Rm.V., Farul, Jiul; 3 – FC Galați, UTA; 2 – CFR Cluj, Gloria Buzău, Olimpia S.M., Petrolul, CS Târgoviște; 1 – Victoria. Așadar doar 4 din goluri n-au fost realizate din postura de „sportist”, menționând echipele de la care le-a marcat.

Cele 6 goluri din Cupă

2 – Dacia Orăștie; 1 – SC Bacău, FC Bihor, Sticla Arieșul, UTA

Cele 4 goluri din echipa națională

2 – Finlanda; 1 – RDG, Israel

Cele 2 goluri din naționala olimpică

2 – Danemarca

Cele 2 goluri din cupele europene

1 – Inter Milano, FC Xamax Neuchâtel

Singurul gol de la U21

1 – Polonia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s