35 DE ANI DE CÂND AM ÎNECAT CELTICUL ÎN BEGA

Fostul nostru important arbitru, petroșeneanul prin adopție Ioan Danciu, cu care am plăcerea să fiu prieten pe Facebook, îmi „șeruiește” în mod constant tot felul de materiale care circulă pe cunoscuta rețea de socializare, mai ales dintr-acelea legate de momente memorabile din istoria fotbalului nostru. Astăzi mi-a trimis ceva care m-a încântat extraordinar, mai colorându-mi astfel cotidianul peste care se instalase încăpățânat un cenușiu care tot nu mai voia să se lase îndepăratat. Este vorba de un material de pe www.druckeria.ro, cu text și poze, prin care se semnalează că la începutul acestei luni s-au împlinit 35 de ani de când echipa mea de suflet, „Poli” Timișoara, a eliminat un uriaș al fotbalului european și mondial, Celtic FC din Glasgow.

Ajunsă să reprezinte România în Cupa Cupelor după ce câștigase superb acea finală a competiției KO în fața Stelei, 2-1, evocată pe blogul meu cu câteva luni în urmă, „Poli” fusese împinsă de sorți în fața unei echipe legendare, care cu toate că nu mai avea forța din anii 60, când printre altele câștigase Cupa Campionilor, rămânea un adversar de temut. Nu are rost să mai evoc diferențele imense existente între cele două grupări… Trebuie amintit, ca să joace cu „Poli”, Celtic a trebuit să dispute un tur preliminar în care o spulberase pe Diósgyöry VTK cu 6-0 și 1-2. Și destui erau cei care considerau că echipa din Miskolc nu se afla departe valoric de cea a noastră. Lucrurile au stat însă cu totul altfel. Încă de la meciul tur disputat pe Celtic Park, s-a putut simți că ai noștri aveau potențial, chiar dacă startul a fost unul nefericit, scoțienii având 2-0 la pauză. Repriza a doua și mai ales finalul a aparținut alb-violeților. Am ascultat meciul la radio cu sufletul la gură, mai ales spre final, când inconfundabilul și inegalabilul Nicolae Secoșan ridica din ce în ce mai tare tonul, direct proporțional cu intensitatea fazelor ce se succedau la poarta scoțiană, unde regretatul Cotec s-a jucat cu ocaziile. Adi Manea, băiatul nostru rău de la mijloc, a izbutit să materializeze din fericire una dintre acele ocazii, însă dacă meciul s-ar fi terminat 2-2 nu s-ar fi mirat niciunul dintre martorii oculari. Dar a fost mai bine cu acest 2-1 care la retur a obligat trupa lui „Jackie” Ionescu să joace la victorie. Altfel, ar fi încercat să apere acel egal și ar fi fost o însemnată probabilitate ca epilogul să nu fi fost unul fericit pentru noi.

Tocmai începusem școala, eram în clasa a 11-a și ajunsesem într-un liceu nou, „Tudor Vladimirescu”, aflat în apropierea Politehnicii bucureștene. Noii mei colegi nu se lămuriseră încă dacă vorbisem serios sau glumisem când le spusesem că „Poli” Timișoara este echipa mea favorită. Au început să creadă în prima variantă când au constatat că sărisem ultimele două ore de cursuri din acea zi de școală ca să ajung acasă pentru a nu scăpa nimic din transmisia TV a partidei, care începea devreme, la ora 14.00. Mi-amintesc, a comentat-o Sorin Satmari. Stadionul era arhiplin. Atunci am auzit pentru prima oară un cântec de încurajare al galeriei timișoarene pe celebra melodie Beatles, „Yellow Submarine”. Dacă-mi mai amintesc bine versurile primei strofe: „Zi cu soare fără soare / Noi la Poli tot venim / Să vedem meciul cel mare / Vocile să le unim”. Iar refrenul: „Poli, Poli luptă pentru noi, hei / Luptă pentru noi, hei / Luptă pentru noi!”. Dacă aș fi fost întrebat de „Călin (file de poveste)” sau de vreo altă pozie pe care am învățat-o în timpul școlii, nu-mi mai amintesc nimic… Până la golul descătușării din minutul 81, am trăit emoții mari, scoțienii dominându-ne și având ocazii grele, dar portarul Moise a fost imbatabil. Ca și în cazul celui de la finala Cupei câștigate cu Steaua și golul victoriei cu Celtic îl voi ține minte clar, până mă voi duce între patru scânduri: Lovitură liberă de pe dreapta; a executat înalt „Liță” Dumitru, „Lone” Nedelcu cu detenta-i impresionabilă a sărit în careul mic după minge împreună cu portarul Latchford, din duelul lor mingea a ajuns aproape de linia porții unde McAdam s-a fâstâcit și a degajat defectuos până la marele și la propriu, și la figurat „Tata Mare” Păltinișanu, aflat și el în apropierea amintitului duel aerian, care n-a stat pe gânduri și a șutat-o în poartă. Doamne ce bucurie am trăit, am țipat cât m-au ținut plămânii „goool”, m-am aruncat pe jos, tăvălindu-mă pe covorul persan din sfragerie, cum fac fotbaliștii când „plonjează” pe gazonul verde. În afara celor menționați mai-nainte, toți jucătorii noștri au evoluat exemplar, mai puțin același Cotec care nici aici nu s-a putut abține să nu irosească ocazii rarisime. Dar după un asemenea succes i-a fost totul iertat.

Așa a intrat „Poli” a mea în panoplia formațiilor românești care au răpus adversare de renume. Tot cu acel prilej „Poli”a închis gura tuturor cârcotașilor steliști care susținuseră după pierderea finalei Cupei că alb-violeții nu vor face față în amintita competiție europeană inter-cluburi. Așa, ca un fapt divers, a fost atunci singura noastră echipă din cele patru care a trecut de turul I al cupelor europene. Iar printre eliminate s-a aflat și… Steaua (care a pierdut lamentabil acasă cu Standard Liege, 1-2, după ce în tur făcuse 1-1 în Belgia).

Îmi face plăcere să alipesc la cele scrise de mine și câteva fotografii de la acel meci, pe care le-am luat tot de pe www.druckeria.ro, probabil multe dintre ele au fost realizate de regretatul fotoreporter local Branco Vuin.

Caseta meciului

POLITEHNICA TIMIȘOARA – CELTIC FC 1-0 (0-0)

01.10.1980 Timișoara. Stadion: „1 Mai”. Spectatori: 40.000. Marcator: Păltinișanu (81). Arbitru: Nikolaos Lagogiannēs (Grecia).

POLITEHNICA: Aurel Moise – Dumitru Nadu, Gheorghe Șerbănoiu, Dan Păltinișanu / cpt, Aurel Șunda (70 Gheorghe Cotec) – Ion Dumitru, Adrian Manea, Emeric Dembrovszki (69 Nicolae Titi), Viorel Vișan – Stelian Anghel, Leonida Marian Nedelcu. Antrenor: Ion V. Ionescu.

CELTIC: Peter Latchford – Alan Snedonn, Tom McAdam, Roddie McDonald, Danny McGrain / cpt – Roy Aitken, Murdo MacLeod, Dominic Sullivan – Davie Provan, Frank McGarvey, Charlie Nicholas. Antrenor: William McNeil.1980_10_01-poli-celtic1-0_561980_10_01-poli-celtic1-0_38

1980_10_01-poli-celtic1-0_061980_10_01-poli-celtic1-0_70-1

1980_10_01-poli-celtic1-0_16

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s