LEGEA DEOCHEATĂ A LUI LIVIU DRAGNEA

MATERIAL PRELUAT DE PE SITE-UL ALIANȚA FAMILIILOR

violenta_elevilor_fata_de_profesoriLui Liviu Dragnea îi este dor de comunism. Vrea să ne ducă înapoi în timp la vremea când eram deprivați de libertatea cuvântului și de gândirea liberă. Când dacă ziceam ori exprimam o opinie neconformistă, statul comunist ne amenda agresiv ori ne ținea în inchisoare cu anii. Era o formă de protejare a statului și a sistemului comunist de oameni. Oamenii și gandirea liberă erau inamicii principali ai totalitarilor României trecute. Dacă nu suntem cu bțgare de seamă, Dragnea ne va duce din nou exact de unde am scăpat în decembrie 1989. Libertatea, sub toate aspectele ei, este o valoare fundamentală. Un drept natural. Singura legislație necesară libertății este cea desemnată să o protejeze, nu să o submineze. Proiectul lui Dragnea o subminează în mod grosolan.

 

Un proiect anticonstituțional

 

România a fost șocată recent când a fost publicat proiectul de lege a lui Dragnea privind interzicerea “defăimării sociale”. Conform proiectului, o persoană care prin cuvânt ori în scris “defaimeaza” un grup social esta pasibil de amenda între 1000 și 30.000 de lei. Iar un grup ori mass media cu o amendă între 2000 și 60.000 de lei. Cine pot fi “defăimătorii” și cine ar putea fi “defăimații”? Defăimătorii am putea fi oricare dintre noi, cei care am exprima o opinie privind un grup social pe care un membru al acestui grup o socotește “defăimătoare”. Un exemplu care ușor ne vine în minte ar fi afirmația “islamul este o religie teroristă”. Afirmația vizează atât un grup religios, cât și grupuri etnice specifice care în mod traditional au fost ori sunt afiliate religiei musulmane. Cu toate că orice persoană de bună credință ar putea argumenta la nivelul probelor veridicitatea acestei afirmații, faptul că expresia denotă un aspect negativ al religiei musulmane ar putea costa autorul până la 30.000 de lei. Persoanele pretins ofensate nu au nimic mai mult de a face decât să depună o plângere la judecptorie și sa pretindă daune morale. [Detalii:http://www.activenews.ro/stiri/Liviu-Dragnea-vrea-amenzi-de-pana-la-60.000-de-lei-pentru-defaimare-sociala-125119]

 

De unde vine acest proiect de lege? Care sunt originile lui ideologice? Căci el nu sună deloc românește și nici nu se conformează cu traditiile și experiențele noastre istorice. Dimpotrivă, ofensează și este un afront la adresa victimelor comunismului, a miilor care au murit în inchisorile comuniste, în lagărele de concentrare, și a celor care au suferit pe vremea comunismului. Dragnea ne informează că proiectul este primul de acest gen din Europa. Este rușinos că acest proiect unic în Europa să origineze în România, una din țările cele mai rău afectate de comunism. Este un proiect de lege inspirat de ideologia totalitară a Europei Occidentale, a academicienilor și intelectualilor occidentali care nu au suferit niciodată persecuția ori suprimarea drepturilor lor din partea autorității politice. Dragnea se joacă cu focul. România nu are nevoie de o astfel de lege. Pentru Dragnea libertatea cuvântului inseamnă violență. Cuvântul este o armă de distrugere în masă care trebuie confiscat de la oameni. El dorește omogeneitate intelectuală. Noi nu o vrem. Vrem să rămânem oameni liberi care gândesc liber și se exprimă liber, în limitele bunului simt și al moralității publice. România și Europa se confrunta cu probleme mult mai serioase decât să ne abroge libertatea cuvântului.

 

Discursul urii

 

De câteva decenii suntem martori eroziunii libertatii cuvântului în Europa și Canada și, intr-o măsură mai mică, chiar și în Statele Unite. În lumea occidentala libertatea cuvântului continuă să fie restrânsă în numele corectitudinii politice. În loc de a promova o gândire și o libertate robustă a cuvântului, lumea occidentala accelereaza într-o direcție opusă. Occidentalii vorbesc de interzicerea oricărei expresii care ar “incita la ură”. dacă până recent se vorbea de “hate speech”, adică “discursul urii”, și se cerea ca el sa fie interzis, în ultimii ani se vorbește de interzicerea și a unei alte forme de exprimare prin cuvânt, așanumita “biased speech”, adică “discursul părtinitor”. Prin discurs “părtinitor” se ințelege orice prezentare care caută să convingă ascultătorul că poziția celui care prezintă un punct de vedere este mai bună decât alternativa. Cum e de la sine de ințeles, standardul libertății cuvântului continuă să scadă.

 

E de asemenea de la sine de ințeles că răcirea libertății cuvântului este o problemă. Nu e un lucru bun pentru democrație ori statul de drept. Victimele sunt multe, iar impactul de lungă durată. Legile de tipul Dragnea fasonează o cultură a inhibiției cognitive, a timidității intelectuale, a diminuării personalității umane. Fără o libertate robustă de exprimare, dialogul social și politic al comunității se stinge. Oamenii devin supra senzitivi și poate asta ar fi cel mai mare dezastru. Mai ales pentru generația tânără.

 

Infantilitate și infantilizare: “sunt ofensat”!

 

În August 2015, The Atlantic a publicat unul dintre cele mai citite articole ale anului din SUA. Scris de Greg Lukianoff, el e intitutal The Coddling of the American Mind (“Răsfățarea minții americane”). “Coddle” înseamnă “a răsfăța” ori “a menaja”. Articolul, destul de lung, explică impactul corectitudinii politice asupra gândirii tinerilor universitari americani. Protejati încă din grădiniță de parintii și educatorii grijulii, fie de cuvinte, fie de gesturi ori acțiuni ofensatoare, copiii se transformă în adolescenți care pretind ca au dreptul la a nu fi ofensați. Dreptul de a trăi într-o societate ori mediu în care nu îi ofensează nimeni și nimic, iar dacă sunt ofensați să aibe dreptul de a se răzbuna. Să nu mai meargă la cursuri, să critice profesorul, să țipe, să înjure, să ocupe clădirile administrației universitare. Cer dreptul de a trăi într-o lume asemănătoare unei cochilii, o lume în care e mereu senin și cald. Iar când copiii deveniți adolescenți iar apoi studenți caută să se integreze în lumea reală, își dau seama că nu pot. Nu știu cum să-și caute de lucru, sunt mofturosi, nu știu cum să se prezinte la un interviu pentru un loc de muncă, nu pot să țină un loc de muncă stabil. Nu știu cum sa se relaționeze cu alți membrii ai societății, ce înseamnă a te sacrifica pentru binele aproapelui, ori cum să înfiripe și să mențină relații sociale durabile. În alte cuvinte, sunt adolescenți în perpetuitate, infantili și infantilizați.

 

Lukianoff redă date statistice interesante și ingrijorătoare, cât și incidente din cele mai bizare intilnite în campusurile universitare americane. Un exemplu alarmant sunt codurile de conduită pe care studenții caută să le impună atât profesorilor, cât și studenților. Astfel de coduri s-au răspândit ca focul în universitățile SUA și caută să prevină ceea ce ele numesc “microagresiunea”, adică anumite expresii care ar putea fi interpretate ca fiind ofensatoare la adresa anumitor grupuri etnice ori rasiale. De exemplu, li se interzice studenților să întrebe un student asiatic ori mexican “unde te-ai născut”, pentru ca asta dă de înțeles că ei nu ar fi adevărați americani. La fel, nu se permite întrebarea “ești bun la matematică?” pentru că presupune un stereotip la adresa asiaticilor care sunt cunoscuți ca fiind buni la matematică. Alți studenâi cer etichetarea cursurilor asemenea produselor alimentare. De exemplu, dacă studenților li se cere să citească într-un curs o carte cu pasaje violente, ei cer să li se spună asta dinainte. Motivul: este posibil ca unii studenți să fi fost abuzați ori să fi fost victime ale violenței în trecut, și se presupune că dacă vor citi pasajele violente, asta le-ar putea readuce în memorie momentele neplăcute din trecut și sentimente neplăcute. Unii studenți chiar cer ca astfel de studenți să fie scutiți să citească cărțile impuse de profesor. Incredibil cum ni s-ar părea, studenții de la o universitate americană au cerut ca Metamorfozele lui Ovidiu să nu fie incluse în cursurile de literatura clasică pentru că ele conțin imagini de violență sexuală. În 2014 o universitatea catolică din Minnesota a propus un eveniment special pentru studenți, de a mângâia o camila. Unii studenți s-au revoltat, pretinzând că asta înseamnă cruzime față de animale ori un afront la adresa studenților arabi. Ca rezultat, evenimentul a fost anulat. Alți profesori au fost ridiculizați pentru că insistă ca toți studenții să scrie și să vorbească corect. Asta e văzut ca un afront la adresa tinerilor de culoare care vorbesc și scriu în “slang”, adică agramat. Un profesor din California a fost ținta unei demonstrații studențești după ce a corectat eseul unui student de culoare.

 

La începutul anului universitar 2014, studenții au cerut unor universități din California să interzică profesorilor să facă anumite afirmații la cursuri, printre ele “America e țara oportunităților”, ori “cred că persoana cea mai calificată trebuie să primească poziția vacantă”. Campania asta de supra-protejare a senzitivităților studenților e irațională. Se datoreaza emfazei pusă pe corectitudinea politică și insistentă a părinților ca odraslele lor să fie protejate de vătămări psihologice ori de traume emoționale. Și asta dă nas studenților. Iți cer dreptul de a nu fi stresați. Ce să facă profesorii? Un profesor trebuie să gândească de două ori înainte de a face o afirmație care ar putea ofensa studenții. E vorba deci de teamă. Profesorilor le este teamă să conferențieze. Studenții au ajuns să intimideze profesorii și nu invers. Se instituționalizează astfel o cultură a fragilității mentale. O cultură în care nu se face progres academic. Tot mai mulți profesori încep să-și publice comentariile sub pseudonime de teama studenților. Profesorii care sunt depistați devin ținta unor campanii dure de calomniere din partea studenților în media socială. Pentru studenți rușinarea unui profesor în media socială este un act de eroism. Linșajul profesorilor în spațiul virtual a devenit un eveniment comun. Aceștia sunt unii dintre studenții zilelor noastre. Intoleranți, dar pretinzând că sunt toleranți.

 

Dar asta nu e tot. Spre finele anului universitar sunt anunțate personalitățile invitate să țină discursurile oficiale de absolvire a anului universitar. Dacă studenților nu le convin invitații, se revoltă. Studenții suprasenzitivi sunt intr-o stare continua de manie și revoltă. Nu sunt pregătiți pentru locul de muncă, pentru viață, nici chiar pentru democrație.

 

Din nefericire, unii profesori cedează presiunilor ucenicilor lor. Mai în vară, un grup de profesori universitari din Seattle au anunțat ăa nu vor mai permite în clasele lor să se folosească expresii care ar putea identifica sexul studenților, statutul studenților ca fiind ori nu căsătoriți, ori termenii “invechiți” de “nevastă” ori “bărbat”, ori “mama” și “tata”. Termenii aceștia vor putea fi folosiți doar în măsura în care ei sunt criticați și clasificați ca fiind incompatibili cu “progresul” social al zilelor noastre.

 

Exemplele acestea denota faptul că studenții suferă la nivel afectiv și emoțional. Un sondaj făcut în 2009 indica că 49% din studenții americani sufereau de anxietate. În 2014 procentul a crescut la 54%. Fragilitatea mentală a tinerilor e o problemă. Vina, însă, o poartă, zic experții, părinții lor, mai mult decât ei. Supra-protejarea adolescenților nu e un lucru bun. Nu pregătește tinerii pentru viaâă. Nu le asigură dezvoltarea unui sistem emoțional imun care să-i ajute să supravietuiască ca adulti și să navigheze cu succes apele tumultoase ale vieții.

 

Spunem NU legii Dragnea

 

În incheiere, autoarea articolului, ca o concluzie, și-a exprimat opoziția față de legea Dragnea, motivând că România nu are nevoie de ea. Iar eu completez că nici de Liviu Dragnea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s