Trei decenii de antipatie dinamovistă pe malurile Begăi

Cu prilejul ultimului meci programat în etapa a 4-a a Ligii I, Dinamo – ACS Poli, am putut auzi și citi tot felul de bazaconii referitoare la „străvechea rivalitate” dinamovisto-timișoreană. M-am gândit că ar fi necesare niște precizări spre a nu lăsa ca niște neadevăruri să treacă drept realități.

Vechea „Poli” Timișoara a avut pentru început, adică în anii 50-60, doar două rivalități mai ascuțite: cea cu concitadina CFR (Locomotiva) mai ales, și apoi cu „U” Cluj, ambele fiind reprezentantele celor mai mari centre universitare din vestul țării. Pe la începutul anilor 70 s-a adăugat cea cunoscută cu UTA, după ce „Poli” a rămas singură în oraș în sensul că CFR n-a mai avut veleități mai sus de Divizia B, aceasta simultan cu decăderea dinspre piscurile clasamentului a grupării arădene. Au mai apărut și altele zonale de ceva mai mică anvergură, precum cele cu CSM Reșița sau FC Bihor. În tot acest timp, Dinamo nu atrăgea cu nimic special atenția la Timișoara mai mult decât de exemplu Steaua sau Rapid. Ba, mai mult, s-a vorbit, neoficial evident, că în ediția 1978/79 ar fi existat o înțelegere între Dinamo şi „Poli” Timişoara pentru a se ajuta reciproc să ia titlul acolo unde fiecare avea şanse mai mari. Mai exact, „Poli” i-ar fi dat la fotbal lui Dinamo meciul din campionat de la Timişoara (scor 0-1), iar Dinamo ar fi răspuns identic cu meciul de handbal de la Bucureşti (scor 19-20). Niciuna însă nu avea finalemnte să-şi atingă obiectivul.

Vrajba dintre cele două a apărut abia pe la mijlocul anilor 80. Mai întâi, în ediția 1985-86. Atunci, în ultima etapă, „Poli”, a pierdut surprinzător la Timişoara în fața lui FC Argeș, 1-2. La prima vedere părea că totul a fost decis de o zi mai slabă a întregii echipe şi a neinspiraţiei antrenorului de a introduce în primul „11” un portar neexperimentat, vinovat la ambele goluri. Ulterior, s-a aflat că povestea a fost ceva mai complicată. Ajunsă până pe locul 5 în etapa 22, „Poli” a avut imediat o serie de jocuri slabe cu rezultate pe măsură, în urma cărora s-a trezit în zona periculoasă a clasamentului. Pentru a evita un deznodământ nefericit, înaintea etapei 32 în care aveau meci la Oradea, cei din conducerea clubului au vrut să „aranjeze” o victorie la deja retrogradata FC Bihor, unde bătuse cine vruse și cine nu, prin intermediul antrenorului secund, Octavian Foale. Meciul însă avea să se joace cinstit, terminându-se 0-0, pentru că Romeo Paşcu, aflat atunci în conducerea bihoreană, a ciripit despre operaţiune celor de la Victoria, nimeni alta decât echipa miliţiei și candidată alături de „Poli” la retrogradare. Aşa că milițienii au intrat pe fir şi i-au şantajat pe cei de la „Poli” că dacă nu pierdeau amintitul joc cu Argeşul (pentru că şi la egal, echipa timişoreană şi-ar fi păstrat locul în „A”), urmau să intre mulţi de pe lângă echipă la puşcărie (bietul Foale de altfel a şi făcut trei ani). Aşa că la meciul cu piteştenii, cei mai mulţi din echipa timişoreană au dorit ei să piardă, în pofida retrogradării. Argeșenii (care nu mai aveau vreun obiectiv) au susţinut că au venit la acel meci să învingă, fiind motivaţi de Victoria, care la final le-au şi plătit acest serviciu. Aceasta fost prima parte a intrigii, acea mizerabilă echipă Victoria (fostă Dinamo-Victoria) fiind considerată din aceeași familie cu Dinamo. La cea de-a doua parte, Dinamo chiar a fost implicată în mod direct. Așadar, la distanță scurtă de timp, în ediția 1987-88, în etapa a 11-a, la Timișoara, s-au confruntat „Poli” și Dinamo. Prima lupta pentru supraviețuire, cealaltă se afla în duel direct cu Steaua la titlu. Având un lot superior, logic Dinamo a dominat teritorial, echipa timișoreană răspunzând printr-o tactică defensivă pigmentată cu contraatacuri, care a dat roade.Varga

Caseta meciului cu pricina

POLITEHNICA TIMIȘOARA – DINAMO BUCUREȘTI 2-1 (1-0)

07.11.1987. Stadion: „1 Mai” (Timișoara). Spectatori: 35.000. Marcatori: Ilcu (28), C-tin Varga (84) – Ioan Varga (85). Au arbitrat: Grigore Macavei (Deva) – Virgil Antohi (Iași) și Ionel Niculițov (Focșani). Cartonaș galben: C-tin Varga.

POLITEHNICA: Almășan – Pascu, Ad. Crăciun, Oancea, C-tin Varga – C. Neagu, Oloșutean (38 Șunda), Ad. Manea – China (65 Ionuț), Ilcu, Bozeșan II. Antrenor: Ion V. Ionescu.

DINAMO: Moraru – Rednic, Al. Nicolae, Andone, Ioan Varga – Lupu (67 Damaschin I), M. Stoica (55 Orac), Lupescu – Mateuț, Cămătaru, Mihăescu. Antrenor: Mircea Lucescu.

Momentele importante: min. 14 – Ad. Crăciun a respins de pe linia porții; min. 28 – Pascu a șutat puternic, Moraru a respins cu dificultate, mingea a ajuns la Ilcu care a șutat din voleu în poartă; min. 77 – la un atac al lui Pascu la Damaschin I în careu, arbitrul s-a grăbit să acorde penalty, numai că Almășan a intuit execuția lui Mateuț, parând lovitura; min. 84 – C-tin Varga (în foto) a executat măestru o lovitură liberă de la 25 m, cu care l-a învins pe Moraru; min. 85 – Ioan Varga a șutat de la 20 m, mingea a atins transversala, a căzut apoi dincoace de linia porții, cu toate acestea însă arbitrul a acordat gol!

Așadar, din ce se poate constata, chiar dacă a dominat, Dinamo nu a avut cea mai inspirată zi, fiind susținută de arbitru, care printre altele a cadorisit-o cu un penalty și un gol imaginar, însă nici așa n-a putut evita înfrângere. Un eșec care la final avea să fie decisiv pentru alb-roșii în pierderea titlului, având un punct mai puțin decât Steaua. Așa că este de înțeles ce frustrare a trăit Mircea Lucescu la finele celor 90 de minute, când, conform martorilor oculari a amenințat că va avea grijă ca „Poli” să retrogradeze. Chiar dacă el a negat permanent acest lucru, personal am stat de vorbă cu mai mulți oameni mai mult decât credibili din preajma echipei timișorene care au confirmat cele spuse de Lucescu. „Timișoara a retrogradat pentru ca a meritat! E doar invidia unor inconștienți care vor să incite. Federația era cu Steaua, Timișoara era echipa Stelei, cum să fi făcut eu astfel încât să retrogradeze Timișoara?” – a fost unul dintre răspunsurile date de actualul antrenor al lui Șahtar atunci când a abordat acest subiect care evident că nu-i face plăcere. Citindu-l se poate ușor observa că de fapt negarea lui este o confirmare a celor ce s-au afirmat, reieșind clar ura pe care i-a declanșat-o acel rezultat pe care sunt convins că nu-l va uita cât va trăi. Iar acuzația că „Poli” era echipa Stelei este un neadevăr imens cu rolul de praf în ochi, neexistând vreodată tandrețuri între roș-albaștri și alb-violeți. „Poli” a jucat atunci pentru ea însăși, forțată de poziția precară din clasament. Lucescu chiar nu poate accepta așa ceva? Referitor la afirmația că nu putea el să o retrogradeze pe „Poli”, în parte are dreptate, nu putea singur să facă acest lucru (dacă însă i-ar fi stat în putere, nu s-ar fi dat la o parte). Dar câteva „cărămizi” tari a putut pune. Sigur, echipa timișoreană ar fi putut evita în teren retrogradarea, pentru că de la acel meci a mai avut alte 23 de ocazii să obțină rezultate bune. Avea însă o echipă în reconstrucție, mulți dintre cei care câștigaseră cupa în 1980 fie se retrăseseră, fie plecaseră, dar după cum mi-au spus oameni aflați în preajma echipei în acel sezon, în permanență a avut parte de arbitraje ostile, „cu temă” cum se mai zice, iar aproape toate adversarele jucau cu „coasele ascuțite”. Toate acestea coroborate au dus la retrogradarea din primăvara lui 1988 care a injectat ura față de Dinamo care s-a transmis până în zilele noastre, chiar dacă actuala echipă care reprezintă Timișoara pe prima scenă nu este acea „Poli”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s