Abătut la startul celei de-a 78-a ediții a primului nostru eșalon

liga-1Zău că nu mi-era dor de Liga I. Aș mai fi rezistat cel puțin o lună departe de ea, așa cum apucasem de mic, când noul sezon se relua pe la sfârșitul lui august, când majoritatea microbiștilor se întorceau din concediu, iar soarele începea să-și încordeze tot mai puțin mușchii. Totodată aveau parte și bieții fotbaliști de o vacanță adevărată, nu frânturi din care nu înțeleg mai nimic (unde sunt reportajele acelea cu ei pe plajă alături de familii și câte-o sticlă de bere nevinovată?). Căci se vede că nici lor nu le era prea dor de verdele gazonului, mai ales că trebuie să depună un efort consistent la temperaturi insuportabile, chiar și dacă joacă în nocturnă. Am sesizat că și unii comentatori TV ai meciurilor din prima etapă nu realizau în multe momente că e vorba de un sezon nou, ci de o continuare a lui 2014-15! Așadar amintirile sezonului trecut nici n-au apucat să se fixeze încă. Chiar n-am înțeles această grabă, fiind sezonul toamnă-primăvară care a început cel mai devreme. O să mi se justifice că din cauza cupelor europene. Iar eu am să răspund că au fost atâtea cazuri în care echipele noastre, mai ales Steaua, au avut meciuri de cupe europene înaintea celor de campionat, încheiate cu reușite, iar pe de altă parte dacă n-ai valoare poți avea o mulțime de meciuri în picioare că tot vei fi măturat.

Și dacă ar fi asta singura mea nemulțumire… După 2000 încoace, când am văzut că fotbalul intern o poate lua razna, trăiesc patru mari spaime legate de primul nostru eșalon: 1. Dispariția masivă a echipelor de tradiție; 2. Schimbarea sistemului de disputare tradițional prin introducerea play-off-urilor; 3. Schimbarea sistemului de desfășurare din toamnă-primăvară în primăvară-toamnă; 4. Distrugerea campionatului intern și alcătuirea unuia comun cu vreo țară vecină, cam cum se întâmplă la hochei. Primul punct este de ceva vreme în plină desfășurare fără șanse prea mari de a i se pune capăt prea curând. Iar acum și al doilea punct a fost atins! Căci printr-o minciună grosolană legată de bani care vor curge, LPF în colaborare cu TV (nu contează care) i-au determinat fără mari eforturi pe „inteligenții” din fruntea cluburilor să accepte această schimbare, iar când și-au dat seama, cu toate că nu era prea târziu să mai schimbe ceva, din frică și lașitate n-au îndrăznit s-o facă, limitându-se doar în a vorbi pe la colțuri și a lansa zvonuri. Și astfel, o modalitate de disputare care datează de 83 de ani a fost radiată dintr-un simplu gest. Categoric, eram de-acord cu reducerea numărului de echipe, căci 18 mi s-a părut de multă vreme o supradimensionare. Eram adeptul lui 16, dar nici 14 nu mă deranja, însă în niciun caz o trecere bruscă așa cum s-a întâmplat în sezonul trecut.

Motivele pentru care play-off/play-out mi se pare o porcărie: A) De ce să mai împarți Liga I în două? Deja există Liga I, Liga 2, Liga 3 etc despărțite clar din punct de vedere valoric. Echitabil este ca acelea care au ajuns cel mai sus să se măsoare fiecare cu fiecare, în mod egal, chiar dacă unele au cotă mai mare sau mai mică. B) Niciunul dintre campionatele puternice (Anglia, Franța, Germania, Italia, Spania), serioase, nu au purces vreodată la asemenea artificii penibile (importate de la americani) iar competițiile lor au continuat să fie interesante. C) Am văzut ce fiasco a fost la Liga a 2-a această procedură, și nu numai din cauza retragerii unor echipe. Cu toate acestea, din acest experiment ratat nu au tras învățăminte nici măcar pățiții, adică cei din L2, care am înțeles că persistă în prostie, vrând ca și în sezonul care urmează să aibă tot play-off și play-out! D) Se bat unii în piept că vor fi mai multe meciuri tari. Hai să fim serioși, tot meciurile proaste vor predomina, că doar accederea în play-off nu le va transforma peste noapte pe cele ajunse acolo în Barcelona sau Bayern. E) „Unicul derby”, cum le place unora să denumeacă confruntarea dintre Dinamo și Steaua, se va demonetiza. Pe lângă faptul că sunt două glorii prăfuite, departe de a mai oferi spectacolul și tensiunea de altă dată, își va pierde din șarm și prin această îndesire brutală a disputelor directe care va duce la plictis. Și este valabil și pentru alte confruntări. F) Programul intern va fi și mai încărcat (36 de meciuri pentru cele din play-off, 38 pentru cele din play-out, față de 34 câte erau până acum, 30 dacă ar fi rămas 16 echipe sau 24 dacă s-ar fi disputat acum numai așa-zisul sezon normal), cu toate că s-a vorbit în atâtea rânduri de descongestionarea lui, astfel încât iar vom avea parte de acele epuizante (atât pentru jucători, dar chiar și pentru noi, privitorii) două etape pe săptămână, din care nu înțelegi nimic. G) Majoritatea meciurilor din play-out se vor disputa într-un mare anonimat, cu asistențe discrete pe stadioane care va cuprinde cifre apropiate de cele ale Ligii 2.

Din 1932 încoace, de când a fost introdus sistemul divizionar la primul nostru eșalon, fie că au fost 18, 16, 14 sau 12 echipe, procedura de disputare a fost aceeași, adică fiecare cu fiecare de câte două ori, tur-retur, o dată ca gazdă, o dată ca oaspete. Ceva cât se poate de logic și corect, adoptat de toate țările continentului nostru și nu doar. în trei sezoane au existat mici excepții, este vorba de primele două, 1932-33 și 1933-34, alături de 1937-38. În toate acestea, primul nostru eșalon a fost împărțit în câte două serii a câte 7, 8 respectiv, 10 echipe. După ce în cele două grupe jucau fiecare cu fiecare cu tur și retur (după modelul de-acum din Liga 2), câștigătoarele celor două serii se întâlneau într-o finală, tot tur-retur, care desemna campioana. Dacă la primele două ediții a fost de înțeles o asemenea abordare, pentru că atunci abia se puneau pe picioare mecanismele disputării meciurilor, ce implicau deplasările, costurile etc, în 1937 s-a făcut un compromis pentru a da posibilitatea cât mai multor echipe să acceadă în primul eșalon. Ulterior avea să fie regretat, pentru că a fost una dintre cele mai slabe și plictisitoare ediții, creând senzația că nu se mai termina odată. Pe acest fond și pe-atunci au călcat sediul FRFA (cum se numea pe-atunci) o mulțime de „experți” și „inventatori” având în serviete tot felul de „noi proiecte” prin care voiau să revoluționeze modalitatea de disputare a competiției, unul mai năstrușnic ca altul. Din fericire, diriguitorii fotbalului de-atunci le-au rezistat, trimițându-le acolo unde le era locul, adică la coșul de gunoi, revenind la clasicul tur-retur cu o singură serie, care a rezistat până în primăvara acestui an. Acum însă răul a devenit mult mai pătrunzător în porii unei societăți. Așa că nu-mi rămâne decât să sper că această modalitate își va arăta cât mai repede limitele, pentru a-i face pe decidenți să revină la clasic. La inerția de la noi însă…

Dar să vedem cum se prezintă situația în celelalte campionate din Europa

Albania: 10 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Andorra: 8 echipe, sistem play-off/play-out

Anglia: 20 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Armenia: 8 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Austria: 10 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Azerbaidjan: 10 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Belarus: 14 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Belgia: 16 echipe, sistem play-off/play-out special

Bosnia-Herțegovina: 16 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Bulgaria: 10 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (36 meciuri fiecare)

Cehia: 16 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Cipru: 14 echipe, sistem play-off/play-out special

Croația: 10 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (36 meciuri fiecare)

Danemarca: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 de meciuri fiecare)

Elveția: 10 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (36 meciuri fiecare)

Estonia: 10 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (36 meciuri fiecare)

Feroe: 10 echipe, sistem cu trei tururi (27 meciuri fiecare)

Finlanda: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 meciuri fiecare)

Franța: 20 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Georgia: 16 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Gibraltar: 8 echipe, sistem cu trei tururi (21 meciuri fiecare)

Germania: 18 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Grecia: 18 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Irlanda: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 meciuri fiecare)

Irlanda de Nord: 12 echipe, sistem play-off/play-out

Islanda: 12 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Israel: 14 echipe, sistem play-off/play-out

Italia: 20 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Kazahstan: 12 echipe, sistem play-off/play-out

Letonia: 8 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (28 meciuri fiecare)

Lituania: 10 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (36 meciuri fiecare)

Luxemburg: 14 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Macedonia: 10 echipe, sistem play-off/play-out

Malta: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 meciuri fiecare)

Moldova: 11 echipe, sistem cu trei tururi (30 meciuri fiecare)

Muntenegru: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 meciuri fiecare)

Norvegia: 16 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Olanda: 18 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Polonia: 16 echipe, sistem play-off/play-out

Portugalia: 18 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Rusia: 16 echipe, sistem clasic cu tur și retur

San Marino: sistem aparte

Scoția: 12 echipe, sistem play-off/play-out

Serbia: 16 echipe, sistem play-off/play-out

Slovacia: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 meciuri fiecare)

Slovenia: 10 echipe, sistem cu câte două tururi și două retururi (36 meciuri fiecare)

Spania: 20 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Suedia: 16 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Turcia: 18 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Țara Galilor: 12 echipe, sistem play-off/play-out

Ucraina: 14 echipe, sistem clasic cu tur și retur

Ungaria: 12 echipe, sistem cu trei tururi (33 meciuri fiecare)

Notă: în italic au fost trecute campionatele cu sisteme primăvară-toamnă

 

# Așadar, 23 dintre campionate au rămas fidele sistemului clasic, aici fiind incluse toate cele puternice. # În afara celui din România, alte 11 prime eșaloane au mai adoptat sistemul play-off/play-out (Belgia și Cipru avându-l un pic diferit, unul și mai urât în care echipele sunt împărțite în trei grupe, una dintre ele alcătuită doar din ultimele două clasate!). Așadar lângă cine suntem: Andorra, Belgia, Cipru, Irlanda de Nord, Israel, Kazahstan, Macedonia, Polonia, Scoția, Serbia și Țara Galilor. Numai exmple demne de urmat… # Ar mai fi 10 campionate care au adoptat sistemul cu 3 tururi și alte 7 cu cel având câte două tururi și două retururi. # Campionatul din San Marino are un sistem mai diferit, o ciudățenie care promit că mă va interesa numai după ce această țară va cuceri un mare trofeu sau vreun club de-al său își va adjudeca vreo cupă europeană.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s