La Viena chiar am avut concurs Eurovision?

Cu toate că îmi propun în fiecare an să nu mă mai implic emoțional în concursul de muzică al Eurovision, nu reușesc. Probabil din cauză că îl urmăresc constant de prea multă vreme, mai exact de când a câștigat ABBA la Brighton, în 1974. Mai mult, le-am transmis și fetelor mele acest „virus” de când erau încă micuțe, astfel încât acum am ajuns să organizăm o vizionare pentru toată familia în toată regula. De cele mai multe ori însă, rămân cu un gust amar la sfârșit, așa cum s-a întâmplat și acum.

Câștigătoarea, OK, chestie de gust

Mans ZelmerlowNu m-a supărat că a câștigat Heroes piesa suedezului Måns Zelmerlöw (în foto). Interpretarea a fost bună, însă melodia nu m-a dat pe spate, știindu-i pe suedezi capabili de compoziții cu mult mai bune. Este însă o chestiune de gust și nu are rost să mai zăbovesc asupra ei. Mie cel mai mult mi-a plăcut piesa Rusiei, Polina Gagarina (o avea vreo legătură cu fostul celebru cosmonaut?) cu A Million Voices, prin care mi-am dovedit încă o dată că am rămas statornic, având primordială muzica și nu țara de proveniență a interpretului, că la cât drag am (și) eu de marele „frate” de Răsărit… Dar melodia, interpretarea, vocea, au fost superbe.

Afinitățile politico-geografice nu au influențat decisiv

Pe parcursul concursului am fost în legătură și cu pagina de Facebook a cunoscutului om de radio și muzică Andrei Partoș, unde mai mulți dintre prietenii săi de pe Internet sau de la emisiunea „Psihologul muzical” (pe care o realizează de ani buni la Radio România Actualități) își dădeau cu părerea despre cele ce vedeau pe micul ecran. Domnia sa ne-a rugat pe toți ca la finele fiecărei melodii să dăm câte o notă de la 1 la 10. Această joacă m-a edificat că podiumul va fi împărțit între Rusia, Suedia și Italia, care primiseră și pe acest spațiu virtual de discuții cele mai mari medii. Cu toate acestea însă, afinitățile politico-geografice au funcționat și în acest an din plin, chiar dacă nu au avut influențe decisive. Este păcat că se întâmplă așa. Sincer în locul Marii Britanii, mai ales că este unul dintre marii contribuabili ai acestui organism, m-aș retrage și n-aș mai participa până nu se va schimba în vreun fel sistemul de votare. Nu mă refer neapărat la bucata din acest an, Electro Velvet cu Still In Love With You, care a fost destul de modestă. Oricum însă era peste multe altele, precum de exemplu Albania sau Israel (care alături de Finlanda, eliminată în semifinale, mi s-au părut cele mai slabe), însă faptul că n-are vecini i-a adus din nou doar câteva puncte. Dacă privește și în ultimii ani, când i-a trimis în concurs printre alții pe Engelbert Humperdinck, Bonnie Tyler, Andrew Lloyd Webber, furia ar deveni mult mai mare. Că tot am amintit de Engelbert, păi la Eurovision 2012 a fost rușinea-rușinilor, când el, un imens star, s-a clasat pe penultimul loc, 25, cu doar 12 puncte, iar acele bătrâne din Rusia, Buranovskie Babușki (simpatice de altfel), au fost pe locul 2, cu 259 puncte. Acolo nu s-a făcut doar un mișto oribil la adresa britanicilor, ci și a muzicii. Probabil că dacă Engelbert ar fi reprezentat atunci Rusia, câștiga. Așadar, Marea Britanie, de altfel o forță mondială a muzicii, dacă nu ia măsuri își va merita în continuare soarta și poate să vină și cu Beatles, Queen, ELO, Pink Floyd, Sweet, Slade, Nazareth, Deep Purple, Sarah Brightman etc că tot pe ultimele locuri se va situa. Jos au fost și alte forțe, precum Germania (chiar zero puncte!) și Franța. Acestea însă în ultimii ani s-au situat adesea în prima jumătate a clasamentului, Germania în 2010 chiar câștigând concursul. O apreciere pentru votul dat de România, care mi s-a părut unul dintre cele mai echilibrate și corecte.

Voltaj, onorabil

Mie unul îmi place trupa Voltaj și am apreciat piesa De la capăt. Iar e chestie de gust. Mai toată lumea a fost de-acord că prestația de la Viena a fost impecabilă, Călin Goia cântând perfect, fără să falseze, cum s-a întâmplat la atâția alții. Din punctul meu de vedere și nu doar, trebuia să fie în Top 10, chiar Top 5. Încă de la câștigarea fazei pe țară membri trupei a avut parte de obișnuitul tratament oribil din interior, găsindu-li-se tot felul de cusururi. Acum, după concurs, tirul cu lături în Voltaj s-a întețit, aducându-li-se alte acuze: ba că n-au avut un show de Eurovison, ba că mesajul transmis ar fi decepționat electoratul, ba că nu au fost destul de veseli, ba că nu s-au mișcat mai mult etc. Toate chestiile imputate lor le-au avut însă alții în ultimii ani și tot degeaba. Eu însă sunt convins că și dacă ar fi câștigat, tot s-ar fi găsit destui care să cârcotească. Ne-am dat seama din nou că România nu reprezintă nimic în Vest, dar mai trist nici măcar în Est. Uitați-vă că în afara fraților din Moldova, și punctul acela de la unguri, de m-am crucit că l-am primit, nu am existat în partea asta de continent (punctele le-am primit de la Moldova 12, Belgia, Spania și Israel câte 5, Portugalia 4, Danemarca 2, Ungaria și Cipru câte unul). Aici din nefericire nu-i ca la sport, ceva palpabil, unde te duci trimiți mingea în poartă sau dincolo de fileu, sari bine pe bârnă, la sol sau paralele, alergi, înoți sau vâslești mai repede ca ceilalți etc. Totul e subiectiv.

Organizarea de la Viena, cea mai modestă și totodată ostentativă din istoria concursului

Organizarea în sine de la Viena a fost ceea ce m-a dezamăgit și revoltat cel mai tare. Pe lângă faptul că spectacolul în sine a fost unul modest, sărăcăcios, ca de criză, cu vrăjeala demagocică ieftină cu construitul punților, a mai avut și deranjamente tehnice rar întâlnite (la trei țări fiind nevoie să se revină cu votul), dar mai ales s-a demonstrat încă o dată că lojele mondiale conduse de homosexuali pun ghiarele din ce în ce mai agresiv pe cele mai importante zone ale lumii. Dacă UE se află în mânile lor, automat că tot acolo a intrat și Eurovision. Am constatat-o acum din plin, căci de fapt a fost mai degrabă o producție dedicată lui Thomas Neuwirth zis și „Conchita Wurst”, decât Eurovision Song Contest 2015. Respectivul a fost prezentat ostentativ de foarte-foarte multe ori, în tot felul de ipostaze, fiind lăsat să-și etaleze chiar noile compoziții, lucruri nemaiîntâlnite vreodată la un asemenea concurs. Vorbim însă de o unealtă prin intermediul căruia cei amintiți mai sus au vrut să-și arate mușchii. Tare mi-ar plăcea să-l văd față în față cu Vladimir Putin, că tot i-a trimis anul trecut mesaje „de dragoste”. E de reținut că acest Conchita nu este primul transexual care a câștigat Eurovision. O făcuse Dana International din Israel, în 1998, cu melodia Diva. Numai că nu există altă comparație între cele două persoane, Dana fiind cât se poate de decentă, modestă, fără a da declarații belicoase, iar în anul următor, când concursul a avut loc în țara sa, a apărut doar la final, când, conform tradiției, a oferit trofeul noului câștigător. Este un subiect care nu îmi face plăcere și m-am tot ferit să-l abordez, preferând să promovez mesajele altora în acest sens, mult mai pertinenți, mai documentați și cu mai puțină patimă decât mine. Nu pot însă sta impasibil când văd cum valorile moralei creștine, cu care ne-au crescut părinții, bunicii și străbunii noștri, sunt călcate în picioare de o mână de indivizi (căci la nivel mondial, acești LGBT sunt ceva infim în comparație cu restul lumii) care se bazează pe credulitatea, nepăsarea și ignoranța multora dintre ceilalți. Chiar dacă am constatat deja că s-au îndesit producțiile cinematografice din SUA sau Vestul Europei în care se face constant referire la LGBT, cam cum se întâmpla în filmele de la noi dinainte de 1989 cu comuniștii, în seara de 23 mai 2015, am văzut o încercare de penetrare agresivă a mesajului acestora în conștiințele privitorilor, ceea ce ne așteaptă și pe noi într-un viitor nu prea îndepărtat dacă nu punem niște stavile solide. Să fiu bine înțeles, nu sunt de-acord ca aceștia să fie omorâți, maltratați, încarcerați etc. Sunt și ei oameni, și trebuie să aibe parte de o viață în condiții normale, chiar să poată fi apreciați atunci când fac lucruri bune (n-o să-mi schimb vreodată simpatia artistică pentru un Elton John sau un Freddie Mercury de exemplu), treaba lor ce fac în casa și patul lor. Dar să nu mă agreseze cu obiceiurile lor, cu tot felul de parade și expuneri, să nu încerce să facă prozeliți, să nu-mi calce în picioare valorile morale. Nu constatați că încet-încet noi începem să fim cei discriminați?

 

PS. Sper să nu fiu cobe. Dar prevăd că într-un viitor, nu știu cât de îndepărtat, în lojele amintite mai sus își vor face loc și niște pedofili. Doar am putut constata în Belgia și în alte țări câți politicieni aveau asemenea deviație. Și se va începe încet-încet transmiterea în lumea largă a unor mesaje, la început mai timid dar apoim din ce în ce mai accentuat, de genul că „sunt și ei oameni”, „trebuie și ei să trăiască și au drepturi”, „că de fapt nu le fac vreun rău respectivilor copii, din contră îi iubesc, îi încurajează” și alte asemenea scârboșenii care prin Olanda și Marea Britanie au fost deja lansate. Iar într-o zi, Uniunea Super Europeană sau altă asemenea entitate care va exista în acele vremuri va emite comunicate prin care va obliga statele să adopte paragrafe cu drepturile pedofililor. Sper din suflet să mă înșel.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s